Scurtă plimbare la Mălăiești, acea zi după concurs

Rasnov-Malaiesti-iarna_2374w.JPG

În clăpari, pe piatra cubică, în colanți și clăpari – așa am ieșit eu în soarele și-n inima Brașovului. Porumbeii zburau împrejur, umbra aliniată a caselor separa negrul de alb, eu pășeam alături de Radu sporovăind una-alta în prima căutare a zilei: covrigii. Aerul mirosea a munte și a curat, apoi a patiserie, apoi a fete parfumate în drum spre biserică sau magazine, cine mai știe… aerul era atât de respirabil, Tâmpa veghea în ușoară pâclă, ceasul din turnul Casei Sfatului a bătut discret. De două ori. Nu știu de ce, dar de două ori. Să fi fost zece jumătate…

...citește mai departe ↑

Schi de tură, încă o zi pe munte

Bucegi-schi-de-tura-1241.jpg

Spre deosebire de copii, adulților nu le ajunge o primă și singură zi pentru învârtirea pe toate părțile a unei jucării noi. Până la plictiseală ori doritul alteia mai bună sau mai cu moț, adultul savurează jocul în sine, jucăria devine o unealtă în căutarea a ceva mai mult: un timp petrecut pe sufletul său, desprins de rutină și obligații.

Exact așa simt că stau lucrurile legate de mine și noua mea jucărie: echipamentul de schi de tură. În acest caz jocul este plecarea cu entuziasm de acasă, reîntâlnirea cu prietenii, schiatul în sine cu lecțiile sale și dorința de a îmbunătăți constant, dar ținta atinsă spre care jocul converge, pentru care jucăria a fost anume aleasă este timpul petrecut pe munte. Încă o zi pe munte. 

...citește mai departe ↑

O zi în Bucegi, Bucșoiu-Omu-Mălăiești

Bucegi-Bucsoiu-Omu-Malaiesti-1106.jpg

în viața Muntelui sunt doar o Clipă,
în clipa mea Muntele-i cât o Viață

…nu mă pot sătura de Bucegi, muntele ăsta e perfect pentru evadări de o zi, pentru ture cu prietenii sau pentru o binevenită solitudine, muntele acesta atât de umblat îmi dezvăluie de fiecare dată un alt colțișor al său de parcă știe cu ce inimă îi urc potecile…

...citește mai departe ↑

Morar-Omu-Cerb sau O fugă la munte

Bucegi-Morar-Cerb_655.jpg

Să zicem că uneori ai sentimentul ăsta de fugit de-acasă și nu-i rău deloc. De ce fugă? Păi… fugă din mijlocul unei realități bine înfiptă în rutina lui „a face ce trebuie” sau fugă la propriu pe coclauri bucegene sau pur și simplu, o nevoie de evadare în doi alături de cineva la fel de entuziasmat în fața prognozei (aparent) nefavorabile.

...citește mai departe ↑

Revenire Acasă, în Carpați, pe Jepi

Jepi-07.jpg

26 iulie 2014; eu și Vali; Valea Jepilor – Caraiman – Babele – Piatra Arsă – Jepii Mari

După începutul de ianuarie cu patru zile minunate în Cernei-Mehedinți, dorul de Carpați a început să-și ridice, piatră cu piatră, propriul munte. Ce poți face? mă întrebam și pe nerăsuflate răspundeam, să mergi înspre el chiar dacă asta presupune mai întâi așteptarea sau privitul de foarte departe încât orizontul să te mintă în jocul norilor că are într-adevăr creastă… Din Montreal Carpații mei, adică munții aceștia frumoși ce m-au cucerit iremediabil, apăreau cu siguranță la orizontul tot mai calm al minții ce știa c-o să-i revadă spre disperarea sufletului aflat cu ochii pe ceas.

...citește mai departe ↑

Plimbare de noiembrie la Mălăieşti


Printre turele de tot felul un loc special îl ocupă cele lejere, de plimbare, în care nu te grăbeşti spre destinaţie şi în care e musai să rămâi să dormi la o cabană. Dacă la toate acestea adaugi şi faptul că n-ai fost încă la o anume cabană sau ai fost aşa de demult că mai vrei o dată, atunci Mălăieşti devine o destinaţie numai bună de un week-end de noiembrie când mai toată ţara moţăie sub un plafon aşezat de nori gri. Aveam să aflăm că deasupra norilor muntele se scălda în soare.

...citește mai departe ↑