Mittlerspitz și primele zade galbene

Mittlerspitz alergare montana

După fiecare perioadă petrecută în România, reintrarea în ritmul vieții din Elveția e anevoioasă. Nu că ar fi ceva deosebit, rutina cu job în timpul săptămânii și munte în weekend e bătută în cuie încă de când locuiam în Brașov, dar există o lentoare greu suportabilă. O indecizie continuă. O lipsă de chef. Un „ceva” care se repetă de fiecare dată și care afectează inclusiv „unde mergem?”. Dar când e ultimul weekend cu vreme bună și timpul frunzelor galbene, ne urnim ca familie: ai mei pe un munte, eu pe cel de vizavi – Mittlerspitz.

...citește mai departe ↑

Arosa Trailrun 2025 – final de sezon cu podium și alte bucurii

Arosa Trailrun 24 Arosa Trailrun

A unsprezecea cursă a anului și a șasea montană a încheiat cu brio sezonul de alergare, nu atât prin faptul că „am prins” podiumul la open feminin, dar am avut parte de un trailrunning adevărat, pe poteci majoritar alpine, cu peisaj pe măsură, ori asta îmi crește motivația pentru anul următor, de a găsi curse cel puțin la fel de frumoase.

Spun cu brio, căci mulțumirea vine din faptul că (încă) mă așez la linia de start, că trec linia de finiș, că nu m-am „săturat” făcând asta (deja din 2010 încoace), ce să mai, că mă mai țin balamalele să-mi fac damblaua. Iar când am alături măcar un prieten de suferință sau bucurie, evident ambele, atunci chiar aștept cu entuziasm sezonul următor.

...citește mai departe ↑

Calanda, Calanda…

Haldesteiner Calanda (2805m)

Muntele acesta se cere urcat fie doar și pentru numele ușor de reținut. Fiind vizavi de orașul Chur, l-am văzut de multe ori din mașină – de fapt, se poate vedea și de-acasă dacă atmosfera e clară și dioptria rezonabilă, astfel că era pe lista „de făcut într-o vară”.

Creasta e cu siguranță memorabilă, dar urcarea continuă de 2200m+ alături de o coborâre „în cap” pot întrece orice așteptare și trece tura în rândul celor care se fac o dată-n viață. Nu știu dacă mi-am învățat lecția, de-a NU lungi un traseu de dragul de-a nu mă întoarce pe același drum, însă pentru o vreme o să-mi ascult mai atent intuiția…

...citește mai departe ↑

Pilatus, surpriza de ziua Elveției

Pilatus tren cremaliera cea mai inclinata cale ferata

Când întâi august se anunță cu ploaie și frig, pare o idee bună să petreci weekend-ul prelungit în altă parte decât acasă, poate-i diferită ploaia într-un loc nou. Ne-am luat cazare într-un canton mai îndepărtat, la Engelberg, și ne-am pus la drum, fără un plan anume.

Și ne-a plouat până am ajuns la Luzern, unde mi-am amintit de Pilatus, muntele cu cea mai înclinată cale ferată cu cremalieră, genul de destinație turistică pe care nu o „vânăm”, pentru că încă descoperim locuri noi în apropiere de casă. Nu eram foarte încrezători, dar surprizele s-au ținut lanț: normal de aglomerat, o fereastră de vreme bună, iar experiența inedită.

...citește mai departe ↑

Dolomiți – Gran Cir, Piccolo Cir. Sassolungo. Lacul Antermoia

Dolomiți Lago Antermoia

Un concediu ce include Dolomiții și prietenii a fost din start mult așteptat. Însă nu e suficient entuziasmul, imaginea că lucrurile se vor lega de la sine, cinci zile au trecut foarte repede, iar vremea friguroasă n-a ajutat… Cu toate acestea trec pe catastif încă două via ferrate alături de Miruna, o drumeție de fete și o alergare solo, toate prin locuri noi, spectaculoase de la sine. Mult, puțin, e irelevant, cu cât trece timpul apreciez ce-a fost și cum a fost. Nu te poți pune cu verile capricioase, dărămite cu sufletele…

...citește mai departe ↑