[Jurnal în mișcare 06’26] De la zăpadă la arșiță

2026-06-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 1 comentariu ·
ghețar Aletsch

Iunie e luna când ori plouă mult și orașul devine un ceai de tei ori vine valul de căldură și vara ia prin surprindere tot ce mișcă de la 400 la 3000m. În iunie am avut parte de mult munte și am scris pe măsură. De la zăpadă la caniculă, a fost cu de toate. Evenimentul de seamă a fost venirea lui Mike și tura noastră de trei zile prin Alpi, dar și alergarea cu Ștefan a evaluat cumva întregul antrenament de anul acesta. Iulie va debuta cu o cursă pentru care sper că m-am odihnit cum trebuie. Că de pregătit… s-a gătat timpul.

Jurnalul lunar va fi așadar ceva mai aerisit, însă musai să fie prezent, să nu-mi pierd exercițiul. Ca și la alergare, perseverența, cu sau fără motivație, e cheia longevității. Ori mie-mi place să rămân eu, cu toate că nu e simplu deloc cu atâtea hobby-uri, job și familie.

...citește mai departe ↑

Două prietene prin Alpi – Cabana Albert-Heim și la vale spre Andermatt

2026-06-27 · MUNTE · 4 comentarii ·
Cabana Albert-Heim Hutte hiking ladies

După două ture în cantonul Wallis, ne-am mutat în Uri, dar tot pe partea văii unde zăpadă găsești de pe la 2500m în sus. Când scriu, e deja o săptămână de când valul de căldură a lovit și-n Alpi, însă și despre asta e muntele: adaptare la condițiile existente, pregătire pentru schimbări „din senin” și bucurie pentru ce vezi, ce experimentezi, un Carpe diem conștient. Cu alte cuvinte, când mă văd în poze cu ditamai rucsacul în spate, văd o adolescentă responsabilă (sic!), puțin plecată de-acasă, pusă pe aventuri, dar în același timp realistă și recunoscătoare.

Îmi era dor de o cabană în inima muntelui, de sentimentul pe care adăposturile din munți mi-l dau, de un loc de unde cei mai curajoși merg mai departe, iar ceilalți își promit că într-o zi o vor face și ei. Cum spune prietena mea, un loc unde se nasc planuri. Iar Cabana Albert-Heim ne-a așteptat, dincolo de spectaculoasa amplasare, cu inspirație pentru viitor.

Nu puteam avea o revelație mai potrivită pentru ultima zi. Una în care am făcut și foarte multe poze, n-am mai economisit bateria telefonului. O zi cu așteptări moderate și totuși, ca întotdeauna, s-au găsit momente speciale de pus deoparte.

...citește mai departe ↑

Două prietene prin Alpi – printre lacuri spre Pasul Grimsel

2026-06-24 · MUNTE · 4 comentarii ·
Pasul Grimsel drumetie Alpi

Cel mai des prețuim fericirea când se duce. Câteodată însă realizăm fix când o trăim. Că e chiar acolo în simplitatea unor momente în care sinele primește ce și-a dorit. Lispită de tam-tam: natură la superlativ, prietenie, libertate.

Dar ce mare libertate e aceia care ține trei zile prin munți??! Ei bine, îți alegi pașii, conversațiile, contemplările. Izvoarele din care să umpli sticle de burdușit rucsacul. Urcările ce sfințesc legături pe viață. Potecile nu prea umblate în plin iunie. Să fii martor a zeci de marmote dolofane, să admiri fuga caprelor, să asculți sunetele neobișnuite ale găinușei de munte luându-și zborul. Și desigur lacurile pe jumătate înghețate ce te expulzează afară după câteva secunde, ca pe-un neinițiat ce ești! Noroc cu florile rare ce mai stau la o poză! Sau cu faptul, că deși ai văzut multe din frumusețile pământului, capacitatea de-a te bucura, de a prețui, nu s-a ofilit, nu s-a pierdut în viteza zilelor.

Nu am numărat câte din cele nouă lacuri am văzut până în Pasul Grimsel, dar ne-a uns pe suflet acest colț din Alpi. Dincolo de topuri, intuiția poartă pașii în locuri cu adevărat speciale, cele pe care le descoperi chiar tu. Dar când suntem două! 🙂

...citește mai departe ↑

Două prietene prin Alpi – ghețarul Aletsch

2026-06-21 · MUNTE · 0 comentarii ·
Ghețarul Aletsch

De vreo trei ani îmi doresc să ajung la Ghețarul Aletsch și acum pot spune că mi s-a împlinit dorința dublu, să-l văd alături de prietena mea, începându-ne o nouă aventură memorabilă în două, una pe care am scris-o din mers cu picioare vioaie și rucsacuri mari, dar prietenoase.

Improvizația spune multe despre noi și despre felul nostru de a face lucrurile, care iată, în ciuda distanței și a multor schimbări, a rămas același. Încă din primele drumeții împreună, inclusiv un ultramaraton de 90km, am priceput că suntem o rețetă care funcționează și pe care ne-am construit prietenia. Însă an de an trebuie să ne regăsim la începutul aceleiași poteci și asta e partea care nu vine de la sine. Restul e… muntele, fie că sunt Carpații sau Alpii.

...citește mai departe ↑

Alpstein #înAlergare – fuga de… zăpadă

2026-06-17 · MUNTE · 2 comentarii ·
Alpstein trailrunning

Dacă alegi doar potecile evitând puținele drumuri, atunci în Alpstein ai cu siguranță nevoie de mai multe perechi de ochi, rareori putând să vezi și peisajul din mers. Când nu e vorba de versanți abrupți sau de pasaje asigurate cu cabluri, în AlpStein sunt… pietre. Multe pietre, predominant calcaroase, de toate mărimile și curburile, gata să frăgezească glezne și să rupă pantofi.

Ștefan a plănuit un circuit care a întrunit la superlativ toate națiile geologice, cu vreo șase urcări și desigur, tot atâtea coborâri, la finalul cărora picioarele erau praf, dar mintea mândră. De obicei prima tură serioasă a anului coincide cu o cursă (nu faceți ca mine!), dar de data asta a ieșit un antrenament pe cinste, dată fiind și motivarea reciprocă în momentele cu energie mofturoasă…

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »