Bizau Trail 2025. Nu riști, nu câștigi, dar nici nu pierzi

2025-05-23 · MUNTE · 0 comentarii ·
trailrunning Bizau

O cursă de antrenament sau un antrenament cu număr? Greu de spus, mi-a lipsit transa de la concursul din Brașov, dar asta și pentru că am luat startul accidentată, cu o problemă ce mă sâcâie de luni bune și care s-a înrăutățit subit. Însă eu mă tratez tot cu mișcare și mi-am propus să fiu precaută, să nu risc.

M-am dus și pentru traseu, pentru un munte nou, ca de obicei, și am avut surpriza unei curse ca acasă. Cu atmosferă intimă, necomercială, montană, cu traseu direcționat la maxim pe poteci, neașteptat de tehnic la un moment dat, cu socializare și fair-play. Chiar îmi lipseau toate acestea și cu toate că nu am urcat pe podium, la finalul zilei m-am simțit câștigătoare.

...citește mai departe ↑

Prin Alpstein, Staubern ↗↘ Alp Rohr

2025-05-15 · MUNTE · 5 comentarii ·
trailrunning Alpstein Sämtisersee Staubern

Rar mi s-a întâmplat să gâfâi mai tare decât urc. Rar m-am simțit așa înstrăinată. Nu toate plecările la munte sunt cu chef, nu toate sunt cu fluturi în stomac, iar aceasta a fost una dintre ele. M-am pus pe pilot automat cu pregătirea, m-am dus în stația de autobuz, am coborât unde trebuia și restul, restul trebuiau să coboare odată cu mine: entuziasmul, pofta, energia, libertatea! Însă iată-mă gâfâind, dând vina pe căldură, pe perioada fără energie a lunii, pe neputința de a fi cine știu că pot fi. Nu-i povară mai grea ca nemulțumirea de sine, iar muntele nu e locul care o evaporă, ci unde, cu luciditate, o cari și o tranșezi de la o serpentină la alta. Sufli, răsufli și, la deal!

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’25] Aprilie e despre România

2025-04-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
despre România

Dintre toate revenirile acasă, în aprilie și în octombrie e cel mai frumos: nu e prea cald, nu e prea rece, natura e primitoare, copacii au flori sau frunze colorate, iar țânțarii nu-s la apogeu. Și, foarte important, când transportul public te ține multe ore pe drum, că e karmic să se întâmple ceva, nu degeri sau leșini de cald. Călătorind cu un copil lipsit de răbdare, toate acestea devin esențiale.

Iar dacă veți observa, ca și mine, că într-o postare cu „despre România” în titlu apar mai multe poze din Elveția, este pentru că ori pozele de acasă conțin prea multe detalii personale și le țin pentru mine ori cele din Elveția sunt făcute cu ochi de turist. Sau poate, în subconștient, îmi doresc ca pe undeva cele două să se suprapună.

...citește mai departe ↑

Brașov Semimaraton 2025

2025-04-27 · MUNTE · 2 comentarii ·
Brasov Semimaraton Poiana Stechil

E primul concurs montan în timpul căruia nu am făcut nicio poză. Pe care nu-l mai alergasem, dar pe al cărui traseu îl știam deja. De cum am pornit, m-am simțit ca într-o transă, ca într-un film ce rula dinaintea-mi și de la care nu voiam să-mi iau ochii. Forestierul nu mi s-a părut lung ca altădată. Poteca prin zăpada mare ar fi putut să nu se mai termine. La fel ca și cea spre La Băncuță, spre Stechil, spre Șaua Tâmpei. Minunate toate.

După, a fost mai greu. Crampele musculare mi-au reamintit că nu poți avea o cursă perfectă după o săptămână obositoare. Dar tot n-am ieșit din transa fericirii mele interioare că alerg acasă, cu sufletul și cu picioarele în același timp, nu doar printre amintiri. Se poate deci și fără așteptări, fără zbateri, fără drame. Pentru ce-mi doresc de la mine (cum mă mențin, pe unde mă mai clasez), sunt mulțumită: am alergat bine. Și mai presus de orice, am alergat Acasă.

...citește mai departe ↑

Hai-hui pe lângă Rinul Anterior

2025-04-10 · MUNTE · 3 comentarii ·
Rinul Anterior

Simțeam nevoia să evadez puțin din zona unde locuiesc, să schimb potecile, aerul, să descopăr locuri noi, să retrăiesc sentimentul de aventură și, de ce nu, să mă bucur de soarele unei zile de vineri înainte de a pleca în România, unde prognoza anunța frig și fulguieli.

De ceva vreme tot vreau să ajung pe văile Rinurilor Anterior și Posterior, cele două râuri alpine care unindu-se dau naștere lungului Rin. Am hotărât să încep cu Rinul Anterior, fiind mai orientat spre soare – să nu tremur de frig prin canion, că așa-mi imaginam că se va întâmpla. Iar faptul că puteam ajunge cu trenul într-o oră și ceva de-acasă, m-a motivat suficient să sparg gheața.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »