Martinsloch și Piz Segnas

2026-10-05 · MUNTE · 1 comentariu ·
Piz Segnas Sardona Flims

Am venit să văd doar Martinsloch și plăcile tectonice și am sfârșit privind lumea de pe primul meu vârf de peste 3000m, Piz Segnas – Semnul. Nu simt vreun sentiment deosebit, n-am cucerit nimic aici sus, nici măcar liniștea și exclusivitatea pe care le poți avea în multe locuri fără să riști mai nimic. Vântul adie ușor și totuși fuioare de praf se ridică când și când. Fluturi maronii apar din neantul hăurilor, zăbovesc o clipă și dispar. Ce-or face aici sus?!? Dar eu?!?

Privesc în jur și nu mă ia nicio amețeală, deși prezența mea și a momâiei de piatră accentuează ascuțimea vârfului, iar poteca ce șerpuiește spre Piz Sardona e amețitoare, ca o frânghie agățată pe versantul abrupt. Mănânc un jeleu, iau câteva guri de apă, mă asigur că mintea mi-e concentrată și corpul pregătit. Urmează coborârea și, dacă tot nu m-a cucerit vârful, să n-o facă nici hăurile…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’26] Trei curse și munte în fiecare weekend

2026-09-30 · MUNTE, Pagini de jurnal · 4 comentarii ·
curse si mult munte in familie

Septembrie a debutat, ca și anul trecut, cu verticalul Karrenlauf, urmat chiar a doua zi de crosul orașului, Altstätter Städtlilauf, ca peste o săptămână să mă așez la startul unei curse montane ce-mi place foarte mult, Arosa Trailrun. Așadar, de la platul orașului la dealuri și vârfuri de munte, am alergat de toate. Iar asta se simte bine.

Și pentru că vremea a fost „de treabă”, ieșirile în natură s-au ținut lanț. Cu sau fără oboseală, timpul tot trece, dar măcar plecările de-acasă sunt memorabile. Recunosc însă, îmi e tot mai greu să îmbin rolurile și treburile (familie, job, casă, mișcare/munte, voluntariat, blog, eu însămi) astfel încât să simt că le fac bine aproape pe toate. Mă uit în jur și văd că lumea mai renunță la câte ceva, dar ale mele mi se par prea interconectate: ce să tai să nu mă ciutesc?!?

...citește mai departe ↑

Arosa Trailrun AT33 2026

2026-09-25 · MUNTE · 0 comentarii ·
Arosa trailrun At33

Când găsesc ceva ce-mi place… mai vreau o dată! Și mi-a plăcut prea mult această cursă anul trecut ca să n-o repet și anul acesta. De data asta, vremea a fost MAI bună, traseul s-a văzut și MAI frumos, iar cursa a fost MAI pe sufletul meu, chiar dacă nu am MAI urcat pe podium; doar m-am apropiat de el, fiind prima de 40+ după patru fete de la 20-30 de ani. Am scos chiar și același timp, dar victoria personală e că au lipsit crampele: cred că e primul efort intens de peste 30 km cu picioare libere de cârcei.

Nu știu dacă închei sezonul cu Arosa Trailrun, dar cu siguranță l-a animat pe următorul: vreau curse noi în munți noi, măcar un ultra între 60 și 80 km, cu un același antrenament centrat pe menținere generală. Zilele proaste vin și trec, însă cele bune trebuie să mă găsească pregătită.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’26] la cald

2026-08-31 · Elveția, Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
cald toamna fortata brandusa august

E a cincea vară în Elveția și ca ea… niciuna. Că-n august e cald, nu miră pe nimeni, dar să experimentez la propriu valuri de căldură, adică vânt cald a cărui adiere te leșină, să văd că până și iarba „veșnic” verde înceapă să piară de pe pajiști, cum seacă una după alta toate sursele de apă, a fost ceva nu doar nou, dar și demotivant în ale mișcării.

Începusem luna bine, cu o drumeție lungă în doi, dar apoi numărul de kilometri a scăzut treptat, din tot felul de motive, unul fiind testul la germană. Tradiționalul vertical MILA s-a simțit ca o alergare de grup. Drept răcorire, am făcut progrese la înot. Finalul de lună „a scăpat turma”, ploile revigorând și motivația, nu doar natura, iar ieșirea cu cortul a fost ca o reamintire că vara s-a gătat și weekend-urile cu vreme bună sunt numărate. Iar cu haosul acesta climatic, e de evitat risipa…

...citește mai departe ↑

Engelberg, drumeție în doi de ziua Elveției

2026-08-12 · MUNTE · 2 comentarii ·
Engelberg drumetie in doi

Cum nu ni se întâmplă prea des să rămânem doar noi doi și să petrecem zece ore pe munte, această tură ocupă un loc special. Viața de părinți implică ori trasee scurte ori mers cu rândul, dar uneori reușim să ne aducem aminte cum era pe vremea acelor șapte ani dinainte să apară Miruna.

Am mai fost în Engelberg anul trecut, tot de Ziua Elveției, lucru realizat ulterior după ce am găsit cazare: coincidență sau nu, dacă anul trecut a plouat și n-am văzut mai nimic, anul ăsta poate recuperăm! Zis și făcut, am găsit un traseu de tip circuit care să umple ziua și ne-am pus la drum. De la marmote, morene, ghețari, floricele mii, coborâri lungi și mărșăluit vreo două ore prin ploaie… am avut de toate. Inclusiv febră musculară pe care am dres-o a doua zi la o plimbare prin Lucerna.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »