Pași în doi, Saxer Lücke la crepuscul

2025-07-03 · MUNTE · 3 comentarii ·
Alpstein saxer lucke

Mi-era dor să mergem împreună pe munte, doar noi doi. Chiar și câteva ore. Chiar și cu primii kilometri ”pe fugă”, cu țânțarii la ureche și tăunii împrejur, că la șapte-opt seara eram ultima ofertă a zilei. Chiar și cu toanele ploilor de vară care te pot ocoli sau te pot trimite acasă.

Mi-era dor de o mini aventură. Pasul Saxer Lücke e prima idee – hai! Gândul a încolțit imediat ce am aflat că Miruna va dormi cu clasa la o fermă și că vom rămâne, pentru o seară, singuri. Simțeam nevoia să o petrecem într-un mod special și ne-a ieșit, chiar dacă nu s-a întâmplat planul de acasă, ci ca-n viață: nu te pui cu natura și nici cu instinctul părintesc.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’25] Cireșar a dat drumul… la Cuptor

2025-06-30 · Pagini de jurnal · 0 comentarii ·
cireșar iunie

În iunie, popular Cireșar, s-a lăsat deja cu prea multă vară. Bernina Gletcher Marathon, competiția principală a anului, bate la ușă, de aceea alergările lungi montane s-au îndesit pe cât s-a putut. După, boierie – concediul cu familia și prietenii pentru care nu am nevoie de pregătire: sunt bucuroasă și nerăbdătoare ca un copil!

Iunie a fost și o lună a meditatului îndelung asupra pasiunilor pentru care dedic mult timp, muntele, alergarea și scrisul, părându-mi-se că neglijez altele. Ar fi multe de spus aici, cert e că nu le pot face pe toate bine, iar organizarea, prioritizarea nu se întrec cu adhd-ul meu. Cert e că mă simt cu musca pe pălărie și ce poate fi mai enervant vara decât musca?!? Țânțarii! Reali sau figurați, fiecăruia după cum îi fierbe sângele…

...citește mai departe ↑

O primă incursiune în Madrisa Land

2025-06-26 · MUNTE · 2 comentarii ·
Madrisa Ratschajoch alergare montana

Stau cu mâinile în șold și simt o arsură pe brațe și pe spatele ud de sub rucsac. În sfârșit, mi-e frig. Un soi de frig. Sunt la 2600m, într-o șa nu foarte largă, dar unde se întâlnesc patru poteci și patru zări. Încep să fac o pasiune pentru șei, pasuri, curmături etc. (germ. Pass, Sattel, Joch), locuri pe unde poți trece pe partea cealaltă a muntelui. Asta și pentru că în Alpi totul e la o altă scară, iar vârfurile nu mi se par ademenitoare, cele mai multe nefiind accesibile pentru drumeție/alergare. Însuși Madrisa, de exemplu, nu are un traseu marcat.

Proptesc telefonul pe o piatră nu foarte înaltă, abia pot intra cu totul în cadru, și insist până scot o serie de selfie-uri. Nu mereu am chef de astfel de ego-amintiri, înălțimile nu garantează automat serenitatea, tocmai de aceea apreciez când se întâmplă.

...citește mai departe ↑

Arena Cascadelor Batöni și Heidelpass

2025-06-21 · MUNTE · 4 comentarii ·
Glaurus Heidelpass trailrunning Arena Cascadelor Batöni

Antrenamentul pentru „cursa anului” continuă și cum aveam nevoie de teren tehnic, altitudine, urcare abruptă și coborâre lungă, am găsit un nou loc de „joacă” unde n-am mai fost (că sunt atâtea în Alpi!).

Am mers cu trupă extinsă, căci prognoza se anunța bună și traseul accesibil. Realitatea ne-a lovit cu căldură, aglomerație – locul fiind obiectiv turistic, un traseu nu foarte plăcut piciorului, dar cascadele merită efortul.

La final, s-a lăsat și cu ploaie de vară, la care adaug urcarea în creastă cu vedere la treimiari, dar și primele flori de rododendron pentru a întregi amintirea unui „antrenament” ce în realitate e mai mult un pretext pentru a petrece ziua pe munte 🙂

...citește mai departe ↑

Churfirsten. Nu contează câte vârfuri urci, ci cum îl cobori pe ultimul

2025-06-13 · MUNTE · 7 comentarii ·
Churfirsten sapte varfuri colti la Walensee

Churfirsten e un munte celebru pentru cele șapte vârfuri aliniate, care au stârnit, și vor continua să o facă, dorința de a le parcurge „dintr-o lovitură”. După prima tură pe două vârfuri, am avut instant această fantezie. După tura recentă, cu doar trei vârfuri, m-am răzgândit: e prea tehnic, prea expus. Finalul abrupt al unui maratonist remarcabil m-a convins: nu contează câte vârfuri urci, ci doar cum îl cobori pe ultimul.

Altfel, Omul și Muntele e o poveste ce se scrie și se rescrie dintotdeauna. Cucerirea, dependența, efortul, liniștea, inutilul, încântarea, moartea, uitarea, performanța etc. sunt toate parte din această poveste din care doar muntele rămâne, istoria omului fiind până la urmă destul de limitată. Pe de o parte ambițiile, pe de alta dorința de a îmbătrâni pe poteci, fiecare negociindu-și punctul de echilibru, încercând să nu sfideze Sfânta Statistică și Cuviosul Noroc.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »