Frauenfelder, un maraton pe dealuri

finis Frauenfelder maraton

Primul meu maraton (aproape) plat și-a scris deja povestea cu pași mari pe văluritul papirus al unui colț din Elveția rurală. Am vrut sub patru ore pe un traseu cu dealuri, am crezut în decizia impulsivă, conștientă fiind de antrenamentul modest din acest an, dar bazându-mă totuși pe constanța lui. Și pe ideea că nu mă pregătesc pentru ceva anume, dar vreau să fiu oricând gata pentru pornirile spontane, cum ar fi să decid cu o lună înainte alergarea unui maraton de șosea. Și am fost. Și sunt.

...citește mai departe ↑

Livigno. Și vraja Engadinei

padure zada toamna drumetie copii

Lunga Vale Engadina din cantonul Graubünden continuă să crească în topul preferințelor mele din Elveția. Nu doar că e frumoasă, dar are ceva liniștitor ca peisaj, prin proporția echilibrată dintre înălțimile ascuțite și curbura ocrotitoare a văii, presărată cu localitățile mici și pitorești de pe malul Innului. Astfel că drumul spre Livigno (Italia) a fost o plăcere în sine, bucurându-ne totodată de ultimele zade galbene.

Și cum spiritul locului se simte mai bine la drumeții sau în alergare, am făcut multe băi de soare apreciind lipsa ceții sub care continuăm să ne ducem zilele în Altstätten… Și de care fugim de câte ori se poate.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 10’24] Sicilia. Din nou voluntar. Tot alergarea mă scoate din ceață

speranta regasire soare prin ceata

A fost atâta ceață pe vale în ultimele două săptămâni că am și uitat cum a început luna (cu lunga vacanță a Mirunei). Mini escapada din Sicilia pare deja îndepărtată, iar cea de Crăciun se cere pregătită. Între vacanțe se întâmplă doar job, școala și activitățile copilului, rutina de familie sau din gospodărie (ah, ultima chiar e pierdere de spirit și de timp…) și, din fericire, câte o ieșire pe munte. Când mai e și câte-un concurs, parcă se adaugă un tril monotonei melodii, iar alergarea, oricum mereu prezentă, își animă pasul. Altfel, când majoritatea încheie sezonul, mai sunt și unii ca mine care abia încep.

...citește mai departe ↑

Alpstein #înAlergare – Schäfler cu Monica

trailrunning Alpstein

Fiecare tură pe munte mi-aduce bucurie, dar când mă bucur și de bucuria celuilalt, sentimentul se apropie de supraplin. Să o văd pe Monica toată un zâmbet, țopăind veselă, a fost și o aducere aminte a perioadei mele din primii ani după naștere, când ajungeam rar pe o creastă și fiecare evadare devenea un moment special.

Dor de munte, dor de a zburda câteva ore ca-n alte vremuri, dor de senzația aceea când durerile și neputința nu se mai simt, nu pentru că n-ar exista, ci pentru că trăirea clipei dă corpului o energie aparte, iar minții… eliberare. Fie și temporară, dar când știi că există și cum se simte, nu poți să nu te gândești deja la o dată viitoare.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’24] Toamna se numără brândușele

branduse de toamna Herbstzeitlose Colchicum autumnale

Septembrie e luna în care am fost cu Mike prin Alpi. Luna în care am scos cel mai bun timp în alergare pe zece kilometri. Luna în care am ajuns pentru prima oară în Sicilia. Între aceste momente memorabile a fost însă multă muncă, rutină de zi cu zi, oboseală, plus planificarea pe repede-înainte a vacanței de toamnă – e mult mai ușor să mergi la munte decât la mare!

...citește mai departe ↑