Stâng-drept-stâng prin pădurile Bucegilor

meet the sun @ Bucegi
Am luat harta şi găsesc o cabană la care să dorm. Apoi traseele. O singură condiţie am: să nu fie trasee lungi că le merg şi-l fortez totuşi pe dumnealui, nătângul! Ăştia de se ocupă de meteo anunţă ceva ploi cu soare. Nu mă sperie ploaia, poate doar nămolul un pic şi imaginea cu mine: un omuleţ ud fleaşcă, înămolit până la genunchi, dar cu Micuţa la datorie, plină şi ea de apă de ploaie sau condens (de-aia s-a şi îmbolnăvit sărmana…)

...citește mai departe ↑

Valea Albă şi Valea… Doamnelor

Stana ca un... han departe in Poiana Gutanu

Pe o potecă marcată rar de un bătrân triunghi galben, două fete urcă muntele. N-a mai nins demult, se văd urmele celor care au trecut pe-aici săptămâna trecută cel mai devreme. E soare și cald. Incredibil de cald pentru 8 ianuarie! Zăpada din copaci se topește încet și mă picură cu stropi mari, dar mi-am dat deja căciula cu blăniță jos și, deși mă tem de căderea vreunei picături nebune, îmi place cum apa se strecoară printre șuvițele de păr. Trunchiurile fagilor lucesc ca niște corpuri uriașe de limax. Păsărele ciripesc necontenit de parcă primăvara s-a întors acasă dintr-un concediu neplăcut la tropice.

...citește mai departe ↑

În albastrul cerului înalt

Cum n-ai putut fi cu mine sâmbătă la munte, deşi mi-am dorit tare mult, m-am gândit să nu te scutesc de o gură de aer de toamnă, puţin rece, puţin cald şi pe care să-l tragi adânc în piept, de câteva zări primitoare aşa cum poate rar ai văzut, să te port pe cărări domoale şi să-ţi păstrez tăcerea dintre zâmbetele noastre pentru care nici un traducător n-ar găsi cuvintele potrivite…

un colț de albastru

...citește mai departe ↑

Acele Morarului

Acele Morarului - vedere dinspre Valea Cerbului
Acele Morarului sunt… cum să vă spun… un loc în care muntele parcă se sfarâmă atingând cerul. Surprinse în diferite fotografii din diferite unghiuri sunt mereu altele: ace, lame ascuţite, bolovani de piatră sau doar forme ciudate, dar odată ajuns acolo sunt punţi de curaj între adâncurile văilor şi o intrigantă invitaţie de a păşi pe ele.
[…]
Îmi dau seama că am nevoie de timp să realizez toate câte am trăit și simțit pe ace, încă mă trezesc gândind… uau, mama nu va şti niciodată pe unde-i umblă odrasla şi deşi scriu aici şi scriu de fiecare dată, ceva rămâne pentru totdeauna… nescris.

...citește mai departe ↑

Două văi şi-o brână pentru o cunună:
Portiţa Caraimanului

Bucegi - Saritoarea lui Zangur

Urmând un plan secret al lui Andrei despre care nu știu nimic, iar dacă aș ști ar fi evident o scăpare din partea lui, aflu vineri seară că mergem iarăși în Bucegi și iarăși pe-o vale seacă. În acest caz iarăşi sună bine şi o surpriză a fost doar numele traseului, pentru că la restul mă așteptam. Citesc puțin din Kargel, dar pun și cartea în rucsac pentru o lectură suplimentară în mașină.

...citește mai departe ↑

Valea Seacă dintre Clăi sau câtă apă poate fi pe-o vale seacă

După ce la maratonul 7500 am străbătut aproape o sută de kilometri prin Bucegi, dacă n-o fi chiar 100+, e lesne de gândit că mi-o fi ajuns, dar eu nu, ^ 🙂 ^ – ^ 🙂 ^ , adica batman-batman și prima întâlnire cu muntele mi-am dat-o tot în Bucegi. Plănuită încă de la începutul săptămânii și chiar mai dinainte, tura nu se anunța deloc una obișnuită: urma să mergem doar (noi) doi, eu și Andrei, iar traseul, nemarcat, se voia o vale alpină sau… Acele Morarului.

Bucegi - alpinism pe Valea Seaca dintre Clai

...citește mai departe ↑

Maratonul 7500. 90 de km prin Bucegi

Vineri dimineața am ieșit din cort pe la ora 4:45. Frig, rouă, nerăbdare. O noapte dormită prost, chircită în căutarea unui loc drept, căci deși am controlat locul de cort, am reușit să o dau în bară, adică în groapă. Am mai și visat ceva ciudat, Isus intrase în cort, așa cum îl știu din majoritatea icoanelor și stătusem de vorbă mult timp. Nu-mi amintesc ce-am vorbit, dar a ieșit îmbrăcat în polarul meu. N-am îndrăznit să strig și să-mi cer polarul înapoi. În vis mă miram că visasem asta. Apoi am aflat că și ceilați avuseseră o noapte puțin cam agitată. Probabil, emoțiile. M-am echipat cu de toate, foarte sârguincios și am așteptat doar momentul startului. Am vrut să îmbrac tricoul roșu-roz, dar mi-am zis că dacă prindem podiumul o să am nevoie de el, așa că l-am pus la păstrare, just in case 🙂 Și să nu uit, mi-am împletit părul frumos în două cozi.

...citește mai departe ↑