[Jurnal în mișcare 05’25] Mai cald, mai rece

Papucul Doamnei orhidee

Viața are acest dar de a combina lucrurile într-un mod cald-rece ce te ține în priză: regăsesc în pădure tufele de Papucul Doamnei, mă bucur ca un copil, revin acasă, intru pe internet și dau de valul de ură ce mă mâhnește peste măsură. Prostia e normalitate, decența e subiect de râs… și-mi vine iar s-o apuc câmpii.

Unele luni sunt mai lungi ca altele atunci când emoțional ardem mai intens. Eu, recunosc, ca dintotdeauna, că implicarea civică mă consumă foarte tare, iar alegerile prezidențiale au ars multe lemne în bătătura sufletească.

Noroc că natura și sportul mă aerisesc și mă educă încontinuu, că pot lăsa rețeaua socială din mână pentru o doză de mișcare intensă când dependența vrea să preia controlul. Oricâte am cere de la alții, dacă nu începem cu noi înșine, suntem doar niște copii cu tantrumuri…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 03’25] Mai rapidă ca anul trecut

Sargans Werdenberg Route86 7 mai rapidă

În alergare, desigur. Asta pentru că martie a venit la pachet cu două curse de plat, întrecerea amicală de 5km din cadrul grupului MILA, unde mi-am bătut cu câteva secunde timpul de anul trecut, și cursa Rhylauf de 10km unde am scos mai bine cu un minut ca în toți anii 2022-2024.

Fiind și luna cu aniversarea, e și acesta un imbold psihico-fizic că sunt încă în grafic, poate chiar pe o foarte ușoară creștere, deși timpul nu curge în favoarea… „performanțelor”. Tocmai de aceea nu-mi tai entuziasmul cu analize la rece, dar un lucru e clar: hai cu primăvara! hai cu potecile de munte! gata cu platul!

...citește mai departe ↑

La Boval, la privit ghețarul Morteratsch

ghețarul Morteratsch si drumetie copii la Cabana Boval

Vara aceasta am reușit performanța de a nu dormi la cort, iar Miruna ne-a tot reamintit asta de câte ori a avut ocazia astfel că, profitând de lipsa ploilor, am rezervat un loc la campingul descoperit când am fost în zona Bernina, unul cât se poate de pitoresc și de la altitudine, deși e aparent pe o vale: Camping Monteratsch (1800m).

Iar de la camping până aproape de ghețarul Monteratsch a fost fix de o drumeție mamă-fiică, cu stâncării și zmeură abia coaptă, cu priveliști wow chiar și pentru copil, că eu sunt oricum „topită” și cu povești până m-a durut… gura. N-a lipsit nici ținta culinară a fie-mii, prânzul la Cabana Boval, cu un nume în retroromană la fel de pitoresc ca locul: Chamanna da Boval.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’24] vacanța lui Câte minute mai am?

Romania Olanda Elvetia acasa turism munte

Deși a început înainte de iulie și se va termina nu-știu-când, etapa întrebărilor legate de timp are și farmec, dar și uzură. Pentru că cele nouă zile ce urmau să fie petrecute în România trebuiau exploatate la maxim, să ne vedem cu toată lumea, Miruna m-a pus dinainte să-i repet de N ori care e planul, iar după ce ne-am pornit la drum, m-a întrebat de sute de ori Cât mai avem? Câte minute mai am până… ?, încât așa i-a rămas numele vacanței.

Și pentru că e jurnalul meu în mișcare, a fost luna cea mai săracă în kilometri, dar cea mai variată în experiențe. Cam cum ai trece de la treieratul grâului, la văzut pe viu un Van Gogh și pășit pe un ghețar.

...citește mai departe ↑

Bucegii pe răcoare. Cu copiii până la cascada Moara Dracului

drumetie copii cascada Moara Dracului

Mi-era mai dor de oameni decât de Bucegi, gândesc în timp ce mă uit totuși cu jind la crestele unde nu voi ajunge azi, căci Muntele stă pe locul lui, dar oamenii se tot mută, se schimbă, cresc. Privesc cu invidie pereții Văii Gaura, sunt la fel cum mi-i amintesc de peste zece ani, nu știu ei câtă iarbă crește pe lângă cărările noastre, câți copaci s-au frânt iarna trecută, că așchia desprinsă le scoate la iveală trupul roșiatic de rocă nearsă de soare, și nu-s martorii pașilor mei purtători de gânduri sau prieteniilor rare pentru care nu e niciodată destul timp…

Mă mai uit și la copii, cum deși n-a trecut mult de când îi căram pe poteci, acum alergăm după ei. Aproape că putem termina un dialog, nu mai au atâta nevoie să ne întrerupă. Pe lângă fericirea de-a fi acasă, și eu și Miruna suntem cu prietenii noștri, mari și mici, și e așa un lucru mare să fim împreună pe munte, chit că-i doar o zi! De fapt, suntem norocoși cu toții că ne-am reunit aproape spontan, după o șuetă în seara precedentă în dragul nostru Răcădău.

...citește mai departe ↑