Dor de apele din munți, Cheile Lapoșului

Cheile-Laposului-01.jpg

Îmi plac nespus apele învolburate de munte; nimic nu-mi pare mai liniștitor ca vuietul asurzitor al apelor izbindu-se de stânci, rostogolindu-se peste praguri și aruncând stropi cristalini peste stâncile pline de mușchi ale malurilor înaintea căderii, deloc catastrofale, în adâncul unei gropi pe care apa și-o sapă cu stăruință tot mai adânc de fiecare dată, doar pentru a-și continua curgerea, aparent liniștită, după botezul încă unei vâltori…

...citește mai departe ↑

Porțile din Bălan și patinoarul din Hășmaș

Hasmas-Balan-16.jpg

N-am mai fost în orașul Bălan, în organizarea turei Bălan fiind doar o poartă de intrare în masivul Hășmaș spre binecunoscuta Piatra Singuratică – nici la ea nu mai fusesem. De vreme bună avusese parte ziua de sâmbătă, duminica noastră se rezuma la tropăială pe poteci și poate ceva noroc cu vizibilitatea. În final, norocul s-a numit că nu ne-am rupt nimic pe potecile poleite.

...citește mai departe ↑

Tur geros de privit Ciucașul din Poiana Teslei

Ciucas-Poiana-Teslei-14-rw.jpg

La capitolul „am năravuri” aș putea adăuga că nu mă dau în lături de la o drumeție oricât de scurtă și de pe-aproape de casă ar fi ea. Chiar dacă de Revelionul geros am visat cu ochii deschiși la stat sub plapumă, cu un picior gol scos peste de prea multă căldură, cu o carte de munte în mână și o cafea lângă. Chiar dacă plimbarea prin Brașov de pe 2 ianuarie era să-mi degere mâinile. Chiar dacă știam că va fi la fel de frig ca în ultimele zile. Am un nărav să iau calea pădurii… când am cu cine. Și pe 3 ianuarie am avut 🙂

...citește mai departe ↑

Creasta Rodnei din Pasul Rotunda în Pasul Șetref

Rodnei-creasta-01.jpg

Experiența a fost mult mai intensă, mai consistentă decât se poate descrie, creasta e de-altfel un traseu de două-trei zile. E genul de tură pe care o rumegi în timp și îți amintești de fiecare dată alte detalii. Am cunoscut Munții Rodnei dintr-un foc și am adăugat încă o tură memorabilă alături de Mike. Alături de parcurgerea crestei Făgărașului la două zile și de locul doi la Maratonul Pietrei Craiului, creasta Rodnei la o zi se înscrie în principalele realizări, dintre cele montane, ale lui 2015.

...citește mai departe ↑

Drumeție de-o juma’ de zi în Munții Rodnei – Lacurile Lala

Rodna-Lacul-Lala-Mica-w.jpg

Când am decis să privesc afară din cort, mă așteptam să simt din plin frigul matinalei ora cinci, dar m-a izbit burnița picurându-mă pe față și faptul că nu vedeam dincolo de marginea pădurii aflată la câțiva metri. Ceață. Mike se auzea trebăluind pe la mașină. Eram puțin îngrozită, că de lene nu mă mai vait. Pe așa vreme să plecăm să parcurgem creasta Rodnei?!? Mike se ține tare pe poziții, eu mă mișc mult prea greu ca să îmi dau seama ce simt. Mâncăm, ne îmbrăcăm, ne pregătim să strângem din cort. Și atunci se aude pe pânză turuitul ploii. Nu mai e burniță și ceață, acum e ploaie. Amânăm plecarea, amânăm creasta, frigul îmi intră în oase, mă ia somnul…

...citește mai departe ↑

Deschide Poarta și Intră-n Peisaj I. Un gând despre turismul rural montan și un proiect care îmi place

Fundata-CEM-MihaiB-5.jpg
Ținut cu fânețe și odăi, foto: Mihai Benea, www.cem.ro

Încotro? Cât vezi cu ochii e o lume pe care o știi fugar de prin pozele de pe internet, dar la fața locului ești de-a dreptul străin, neputincios, copleșit de complexitatea peisajului, aici drumul n-are nume de stradă ca în oraș, îți amintești de unde ai venit și n-ai nici o idee unde duce, ești captiv la poarta cu numele pensiunii.

...citește mai departe ↑

O duminică prin Bucegi, Cheile Horoabei și… bâlciul prăfuit

Bucegi-Valea-Horoabei-09w.jpg

Or fi ei Bucegii niște munți umblați și aparent, fără secrete, cu zone de bâlci (Piatra Arsă, Padina, Babele), cu trasee alergate la concursuri montane (Valea Jepilor, Mălăiești, Valea Cerbului etc.), cu drumeți pregătiți sau cu incredibile apariții bipede pe poteci, cu alpiniști și mtb-iști, or fi ei Bucegii blamați și iubiți, plini de gunoaie sau plini de sălbăticie, dar sunt munți în toată puterea cuvântului și e imposibil să nu găsești un cotlon pe sufletul tău.

Am mers de foarte multe ori în Bucegi și tot mai am trasee marcate nestrăbătute, că pentru cele nemarcate și de alpinism nu mi-ar ajunge o viață nici dacă aș fi croită să le parcurg. De data aceasta a venit rândul Canionului Horoabei de pe Valea omonimă, traseu amenajat în ultimii ani, deși nemarcat, și care a tot fost străbătut în ultima vreme încât am hotărât cu Mike să încercăm și noi, incluzându-l în tura noastră de duminică, una voită a fi de alergare.

...citește mai departe ↑