Terapie cu frunze galbene în Piatra Mare

Cu prietenii aproape și cu doza de munte, orice moment cu potențial dificil devine o amintire dragă. E și păcat de pădurile colorate să fie neadmirate, neumblate, nefolosite în scop terapeutic, chiar dacă cerul e posomorât, iar apusul colorat… o dorință. Tratamentul cu poteci de munte dă imediat roade, potențat de fiecare urcuș susținut, cum în Piatra Mare sigur găsești, și de povestitul cu cea mai bună prietenă.

22 octombrie 2021, Masivul Piatra Mare
Traseu: Dâmbu Morii – punct roșu (se trece râul imediat după podul de la barieră) – Șirul Stâncilor (Poteca Țiganilor) – bandă albastră – Bunloc – triunghi albastru (pe lângă ruine vechii cabane) – Dâmbu Morii
Date: 11.5km, 870m+, ~3h30min
Trupa: Mihaela (Mike) și Claudia

Sursă hartă: www.muntii-nostri.ro

Pe când Andrei se îndrepta spre graniță, Radu descoperea filmul Tarzan alături de Miruna, iar eu și Mike împleteam și despleteam firul din patru în unu și înapoi în patru. Cum altfel dacă nu pe poteci de munte.

Frunzele galbene sunt un continuu prilej de contemplare, decoruri altfel banale ies acum din anonimat și devin pentru câteva zile aranjamente măiestre. Pe buturugi și pe trunchiurile demult căzute, mușchiul verde, ciupercile de toate felurile, frunzulițele de măcriș iepuresc par să o ducă încă foarte bine, că se bucură de fiecare zi ce nu debutează cu o brumă și când întâlnesc razele tot mai sfioase ale soarelui.

Schimbarea poate fi copleșitoare privită dinăuntru sau doar o pată de culoare privită dinafară.

Șirul Stâncilor mi se pare încă o dată fascinant și cred că apropierea de pădurea deasă îl face să rămână un loc dosit, poate nu atât de apreciat cât se cuvinte. Peretele stâncos se lasă greu fotografiat, mai ales pe lumină puțină, însă acum la vremea toamnei, copăceii galbeni îl lumineață ca niște mici torțe aninate de uriași.

Nu pot spune că am emoții când intrăm pe poteca spre Bunloc, dar faptul că nu e foarte umblată și că la ultima trecere erau multe căzături, mă face să am o oarecare reținere. Singură n-aș merge, însă am parte de compania lui Mike, mult mai curajoasă ca mine. Ca precauție, mai fluier uneori să fiu sigură că nu dăm de vreun urs insensibil la vorbăria noastră.

După o trecere intimă printre lăstărișuri liniștite, ieșim la Bunloc în poiană, în stânga stației superioare a telescaunului. Brândușe nenumărate și firave, priveliștea spre Depresiunea Brașovului și lătrăturile ne iau în primire. Încă o dată mă simt în siguranță alături de Mike, dar tot iau o creangă stufoasă pe post de „mătură” de ținut câinii la distanță. Nu e cazul să o folosesc, dințoșii nu ies din țarcul din jurul cabanei Sava, dar continuă să ne „salute”.

Imediat după ruinele fostei cabane, intrăm pe un forestier ce ne coboară la Dâmbu Morii. E deja seară și în lumina slabă mai dăm câte o privire spre înălțimi. Un tropăit puțin cam nămolos consumă și restul discuțiilor și ajungem la mașină fără să fie nevoie să aprindem frontalele. Nici că se putea mai bine, sentimentul dominant e al unei zile reușite.

Și cum picioarele sunt obosite, mintea scuturată, sufletul mulțumit – că lui îi place oricum muntele, indiferent de vreme, în drumul spre casă mă simt pregătită pentru o nouă etapă. „Dar nu știe, nu se știe până când”

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet;

E târziu, e prea târziu la mine-n gând

Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină

Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Balada blondelor iubiri, George Țărnea

2 Comentarii

  • Servus Claudia!
    Ce sa mai zicem altfel decat: Omul Potrivit (tu) la locul potrivit si la timpul potrivit!. Desi nu am rabdare sa PLANIFIC, cred ca de data asta o sa-mi fac cadou de Craciun un calendar cu ture si locuri de vazut in 2022 bazat pe blogurile tale!
    As vrea sa-ti cer parerea: crezi ca circuitul Drumul Serpilor-Valea Lamba Mare ar mai avea comori coloristice de vazut? Multumesc!

    • Salut Monica, nu e deloc o idee rea calendarul mai ales că am participi și la concursuri 🙂 Nici mie nu mi-ar strica unul.
      Cât despre frunze colorate, s-au cam dus tot ce era de văzut în Piatra Mare sau Postăvaru căci nu au prea multe zade (larice) și mesteceni și acum e vremea lor. De fapt, și mestecenii s-au cam scuturat (mai poți găsi doar prin Rucăr-Bran sau Holbav), dar zadele sunt un spectacol (în Bucegi pe Jepii mari sau Piciorul Pietrei Arse dacă nu e zăpadă; în Neamțului vezi pozele de pe la final din tura asta: https://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/din-baiului-in-neamtului-in-prag-de-iarna/)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.