Creasta Făgărașului de la Turnu Roșu la Urlea, 2 fete & 2 zile

Să nu vezi cât de departe vei ajunge, să pierzi urma zărilor de unde ai plecat, să simți culmile domoale transformându-se în creastă, creasta în custuri și strungi, să urci și să cobori până la epuizare ca să te poți, pe bună dreptate, încuraja că următorul vârf e doar încă unul, să privești în adâncul căldărilor glaciare cu ochi mirați și recunoscători că ești deja sus, să te simți firav în fața cerului dezlănțuit și doar un om în brațele-poteci ale muntelui, acestea și incredibil de multe alte trăiri definesc experiența unică și de maturitate a unui iubitor de munte: parcurgerea crestei Făgărașului.

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului, cu fetele în circuitul zmeurei… necoapte

Piatra-Craiului-38_w.jpg

A fost puțin ciudat să mă simt în Crai ca la patruzeci de minute de casă, o senzație cu totul nouă – prima tură cu plecare din Brașov 🙂
O tură frumoasă și relaxantă cu fetele, la inițiativa și ideea Vioricăi, cea care a și denumit traseul „circuitul zmeurei”, cu timp de zgâit la floricele și cu recomandarea că merită urcușul greu (sau coborârea, tot grea, depinde din ce sens veniți) pentru câte tufe de zmeură sunt în zona Tămășelului, numa’ singuri să nu mergeți că e la Moș Martin acasă.
Totul până la zmeură însă, mai trec două-trei săptămâni până se coace.

...citește mai departe ↑

Drumeție pe Ipsarionu’ lu’ Thassos

Thassos-Ipsarion-4504.jpg

motto: merg oricând la marea ce se vede de pe creastă

În Thassos m-am dus motivată de două lucruri, unu, că mergea aproape toată suflarea pinguinească, prilej de reuniune a găștii și doi, că Vintilă a știut cum să promoveze destinația introducându-l ca personaj pe Ipsarion, vârful dominant al insulei ce la doar 1204m deasupra mării promite o urcare, un peisaj și o experiență de drumeție grecească.

...citește mai departe ↑

Munții Baiului, drumeția perfectă pentru colegi și prieteni

mai-in-Baiului-Radu_w.jpg

Se dă o potecă lină de pământ printre pajiști domoale, pe creste ce oferă priveliști în toate zările, se dă un munte cu primăvară și miros de iarnă în covorul brândușelor, cu soare și ploaie cât să nu uiți că vremea e schimbătoare și e bine să fii pregătit, cu urcușuri ce te fac mândru de efortul de care ești în stare, se dă liniștea întinsului în iarbă, a păsărilor ciripind, a multelor nuanțe de verde, se dă o zi plină de voie bună de care ai toate șansele să-ți amintești când vei mai trece pe Valea Prahovei sau mai știu eu cum, căci da, ai toate ingredientele să crezi că aceasta este o drumeție aproape perfectă.
Perfectă devine când o împarți cu alții.

...citește mai departe ↑

2 mai în Mehedinți, când pădurea te plouă dublu

Muntii-Mehedinti

Ce poți face la 12 ziua când plouă moderat, ești înconjurat de prieteni și cade muntele pe tine?!? Pornești la drumeție că doar n-o fi prima oară când te plouă pe munte, iar experiența, echipamentul și antrenamentul îți permit să savurezi o ploicică de primăvară pe un traseu ferit de expunere la creastă, în caz că apar și fulgerele în ecuație.

...citește mai departe ↑

1 Mai solitar pe creasta Cernei

Z1-Muntii-Cernei-3544.jpg

N-am mai fost de mulți ani singură pe munte, mai precis din 25 mai 2011, când am bălăurit în linie dreaptă prin Măcin (conform evidenței turelor). Patru ani și totuși parcă a fost ieri, atât de intensă e o astfel de experiență, patru ani în care dorul de o drumeție solitară a tot revenit și a fost uneori fentat de ieșiri hai-hui cu bicicleta sau chiar în alergare. Nu e același lucru, pe munte e un întreg proces interior prin care treci pe măsură ce orele liniștii și ale înălțimilor se adună și se împreună cu cele ale gândurilor de simți că devii de-acolo.

...citește mai departe ↑

Primăverile Coziei pe Scorțaru – Vlădesei

Cozia-2927w.jpg

Aproape că nu-mi vine să cred că au trecut patru ani de la ultima plimbare prin Cozia, tot aprilie fiind și atunci. Patru ani… aș putea să jur că am mai fost între timp, să jur strâmb. Explicația vine din faptul că tot trecând pe Valea Oltului și de fiecare dată fiind cu ochii pe masivul Cozia mi-am tot alimentat senzația de fost, de revedere. Iar să revii cu adevărat pe munte e un amestec intens de vechi și nou, de găsire și regăsire, de amintiri ce se dezmorțesc și amintiri ce abia se creează într-un joc al percepțiilor: atunci & acum.

...citește mai departe ↑