Deschide Poarta și Intră-n Peisaj I. Un gând despre turismul rural montan și un proiect care îmi place

Fundata-CEM-MihaiB-5.jpg
Ținut cu fânețe și odăi, foto: Mihai Benea, www.cem.ro

Încotro? Cât vezi cu ochii e o lume pe care o știi fugar de prin pozele de pe internet, dar la fața locului ești de-a dreptul străin, neputincios, copleșit de complexitatea peisajului, aici drumul n-are nume de stradă ca în oraș, îți amintești de unde ai venit și n-ai nici o idee unde duce, ești captiv la poarta cu numele pensiunii.

...citește mai departe ↑

O duminică prin Bucegi, Cheile Horoabei și… bâlciul prăfuit

Bucegi-Valea-Horoabei-09w.jpg

Or fi ei Bucegii niște munți umblați și aparent, fără secrete, cu zone de bâlci (Piatra Arsă, Padina, Babele), cu trasee alergate la concursuri montane (Valea Jepilor, Mălăiești, Valea Cerbului etc.), cu drumeți pregătiți sau cu incredibile apariții bipede pe poteci, cu alpiniști și mtb-iști, or fi ei Bucegii blamați și iubiți, plini de gunoaie sau plini de sălbăticie, dar sunt munți în toată puterea cuvântului și e imposibil să nu găsești un cotlon pe sufletul tău.

Am mers de foarte multe ori în Bucegi și tot mai am trasee marcate nestrăbătute, că pentru cele nemarcate și de alpinism nu mi-ar ajunge o viață nici dacă aș fi croită să le parcurg. De data aceasta a venit rândul Canionului Horoabei de pe Valea omonimă, traseu amenajat în ultimii ani, deși nemarcat, și care a tot fost străbătut în ultima vreme încât am hotărât cu Mike să încercăm și noi, incluzându-l în tura noastră de duminică, una voită a fi de alergare.

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului – nordica prin nori, capre negre și o noapte de pomină

Piatra-Craiului-Nordica-7318.jpg

La capătul unui marș lung cât o zi de vară, pui cortul chiar pe creastă, cu răsăritul într-o parte și apusul în alta, capre negre se apropie curioase, vântul începe să rostogolească norii la picioarele tale și iarba înaltă foșnește de parcă armate de picioare imaginare ar umbla-o, luna se ridică peste Bucegi de începi să vezi ca ziua spinarea de dinozaur a crestei Craiului, mai târziu, abia îți găsești un loc de contorsionat trupul istovit printre pietrele de sub cortul montat cu maximă îngăduință pe terenul nepotrivit, iar vântul ce pare să facă parapantă din cort se oprește două secunde, suficiente însă pentru a spera în nesomnul tău că poate s-a oprit și, abia atunci, șuieratul turbat din înaltul cerului se prăvălește peste tine și într-a treia secundă cortul redevine o barcă în furtuna ierbii…

...citește mai departe ↑

Creasta Făgărașului de la Turnu Roșu la Urlea, 2 fete & 2 zile

Să nu vezi cât de departe vei ajunge, să pierzi urma zărilor de unde ai plecat, să simți culmile domoale transformându-se în creastă, creasta în custuri și strungi, să urci și să cobori până la epuizare ca să te poți, pe bună dreptate, încuraja că următorul vârf e doar încă unul, să privești în adâncul căldărilor glaciare cu ochi mirați și recunoscători că ești deja sus, să te simți firav în fața cerului dezlănțuit și doar un om în brațele-poteci ale muntelui, acestea și incredibil de multe alte trăiri definesc experiența unică și de maturitate a unui iubitor de munte: parcurgerea crestei Făgărașului.

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului, cu fetele în circuitul zmeurei… necoapte

Piatra-Craiului-38_w.jpg

A fost puțin ciudat să mă simt în Crai ca la patruzeci de minute de casă, o senzație cu totul nouă – prima tură cu plecare din Brașov 🙂
O tură frumoasă și relaxantă cu fetele, la inițiativa și ideea Vioricăi, cea care a și denumit traseul „circuitul zmeurei”, cu timp de zgâit la floricele și cu recomandarea că merită urcușul greu (sau coborârea, tot grea, depinde din ce sens veniți) pentru câte tufe de zmeură sunt în zona Tămășelului, numa’ singuri să nu mergeți că e la Moș Martin acasă.
Totul până la zmeură însă, mai trec două-trei săptămâni până se coace.

...citește mai departe ↑

Drumeție pe Ipsarionu’ lu’ Thassos

Thassos-Ipsarion-4504.jpg

motto: merg oricând la marea ce se vede de pe creastă

În Thassos m-am dus motivată de două lucruri, unu, că mergea aproape toată suflarea pinguinească, prilej de reuniune a găștii și doi, că Vintilă a știut cum să promoveze destinația introducându-l ca personaj pe Ipsarion, vârful dominant al insulei ce la doar 1204m deasupra mării promite o urcare, un peisaj și o experiență de drumeție grecească.

...citește mai departe ↑

Munții Baiului, drumeția perfectă pentru colegi și prieteni

mai-in-Baiului-Radu_w.jpg

Se dă o potecă lină de pământ printre pajiști domoale, pe creste ce oferă priveliști în toate zările, se dă un munte cu primăvară și miros de iarnă în covorul brândușelor, cu soare și ploaie cât să nu uiți că vremea e schimbătoare și e bine să fii pregătit, cu urcușuri ce te fac mândru de efortul de care ești în stare, se dă liniștea întinsului în iarbă, a păsărilor ciripind, a multelor nuanțe de verde, se dă o zi plină de voie bună de care ai toate șansele să-ți amintești când vei mai trece pe Valea Prahovei sau mai știu eu cum, căci da, ai toate ingredientele să crezi că aceasta este o drumeție aproape perfectă.
Perfectă devine când o împarți cu alții.

...citește mai departe ↑