Când Mike propune un traseu răcoros de seară, iar ploaia zilei tocmai a fost bifată (cel puțin în Răcădău cam așa se obișnuiește), apoi sunt puține lucruri care mă pot împiedica să mă pun în mișcare. O mini aventură de miercuri, între fete.
28 iunie 2017, Masivul Postăvaru
Traseu: Pietrele lui Solomon (cu autobuzul 50 din Livada Poștei) – bandă albastră – Poiana Mică – DN1E – triunghi galben, triunghi roșu – Stejerișul Mare – triunghi galben + nemarcat – Șcheii Brașovului (str. Podul lui Grid) – Piața Unirii, Livada Poștei
Date traseu: 10km, 3.5h, 380m+ (desenat cu verde)
Nu recomand totuși traseul bandă albastră pentru familii cu copii sau drumeți neexperimentați, sunt și porțiuni înguste, abrupte, dar și posibili mtb-iști care pot să apară în viteză. În același registru se încadrează și nemarcatul spre Șchei – bun de explorat pentru cei care au mai făcut asta.
*
Pe Ștejerișul Mare am mai fost anul trecut, tot într-o scurtă drumeție, pe vremea când Făptura se afla în burta-mi și nu lipită de burtă ca acum, într-un sistem de purtat ce îmi permite să îmbin utilul cu plăcutul și care uneori parcă face să dispară kilogramele celei mici, inclusiv la deal. Dar asta și pentru că îmi place al naibii de tare să umblu potecile munților în compania unui prieten.
De data aceasta Mike propune o urcare pe bandă albastră în Poiana Mică, iar de acolo mai vedem. E răcoare și bine la Pietrele lui Solomon, iar urcarea pe poteca îngustă și umbroasă, mă entuziasmează instant. Știu că vorbesc mult și download-ez toate chestiile nespuse de la ultima întâlnire, însă Mike mă ascultă, iar Miruna adoarme – fete minunate, ce să mai!
îmi place să calc pe urmele prietenilor
Când mai și zăresc o specie de orhidee pe care nici nu speram să o văd în perioada aceasta mai puțin umblată, am știut că e într-adevăr ziua mea norocoasă.
Ajungem foarte repede în Poiana Mică și soarele de ora 19 e tare plăcut. O mică pauză de hidratare și facem dreapta pe șosea către Stejeriș (marcajul triunghi galben ne e vizibil, dar poteca trece pe la o casă cu câini și nu avem chef de astfel de întâlniri cu bebe la purtător).
spre pârtiile Poienii, spre Postăvaru
Porțiunea de șosea trece repede, e cam aglomerată pentru gusturile mele și nici măcar nu e weekend. Urmăm triunghiul galben și traseul alternează poteca impecabilă cu urzico-buruienișuri și întunecimea pădurii cu luminișuri solare. Intersecția cu triunghi roșu înseamnă că ne-am apropiat de vârf și facem stânga pe marcaj. O nouă serie de buruieni și urzici în urcare ușoară.
Pe vârf facem obișnuita pauză. Soarele e încă sus, priveliștea spre Măgura Codlei e în pâclă, astfel că apusul rămâne pentru altădată, poate la toamnă. Locul e intim, o mică platformă stâncoasă între tot felul de arbuști; pe de o parte pădurea de nepătruns, pe de alta hăul îmblânzit de ierburi deja pârguite și pe jumătate uscate.
copacul ce încă mai arată calea spre vârf prin poteca junglă
Revenim spre oraș, ne întâlnim cu un alergător – Radu al nostru – iar la un cot de drum asfaltat dăm triunghiul galben pe un nemarcat ce coboară în Șchei, pe care îl știe Mike de la o coborâre cu bicicleta. Este și un soi de marcaj – două piciorușe albe – dar e mai bine să mergeți cu cineva care a mai fost pentru că se intersectează cu alte poteci la fel de umblate. Altfel, tot ce coboară ajunge în oraș.
Scurtăm destul de mult pe poteca tot mai întunecată și îngustă ce ne strecoară printre garduri din dosul curților și ne scoate printre două case în strada Podul lui Grid. Mă uit înapoi și aproape că nu aș mai avea curaj să reintru pe aceeași potecă = șleau, așa-mi pare de neverosimil.
p.s. Pozele sunt cu făcute cu telefonul și cam asta o să fie calitatea și de acum încolo, am lucruri mai importante de cărat cu mine decât aparat foto – copilul și cele trebuincioase lui plus umbrelă că la munte plouă și din senin.
______________________________
Din aceeași serie:
- Pe Stejeriș la apus (Postăvaru)
- Din satul Peștera în Șaua Joaca (Piatra Craiului)
- Peștera de Lapte (Postăvaru)
Tine-te bine, ca de idei pentru alte scurte drumetii in jurul casei nu duc lipsa. Si vara mai tine inca 2 luni :)!
Păi acum, pe cinstite, nu știu ce m-aș face fără tine, de la tine vin cele mai multe idei. Ar trebui să te menționez la final de jurnal, credit inițiativă și idee: Mike 😉
Clar. Vreau si statuie!
Foarte frumos la voi 🙂
Cam e 🙂