România – strugurii-s buni, timpu-i acru

Brasov Varful Postavaru românia

De la cules via la rupt încălțările prin zăpadă, de la gări ruginite la mall-uri prea parfumate, de la privit pe geam cum plouă dușmănos la serile cu prietenii, de la alergări pline de povești la trasul transpirat de bagaje, am văzut și făcut de toate. Două săptămâni de România sunt despre timpul transformat în elastic: am tras de el și am înghesuit cât de multe momente am putut. Uneori nu mi-a ieșit, nu mă pun cu cicloanele, dar strugurii n-au lipsit. Ei au îndulcit ceea ce întrerupătoarele au întristat.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’25] Munte sau mare, vacanță și ploaie

vacanta la mare si la munte ploi de vara

Dacă copilul are vacanță, musai și părinții, astfel că am evadat din Altstätten pentru două săptămâni. Ecuația munte-mare-munte ne-a adus de toate, însă punctul comun a fost ploaia și, de neignorat, frigul. Cerul a continuat să toarne și după ce ne-am întors, soarele fiind scump vederii, iar cele 18 grade pentru zile la rând… de pomină.

A plouat în timpul celor două curse ale lunii, a plouat în Dolomiți, a plouat în Veneția, iar când n-a făcut-o ziua… a plouat noaptea. Ba chiar a fost ciudat ca după trei nopți la cort adormite în răpăială și tunete, în a patra, fără ploaie, să mi se parcă greu de suportat zgomotele din camping.

Altfel, e (deja) august și n-am prins bronz, cum nici roșiile și murele de pe balcon culoare, dar cel mai dificil e să lucrezi de-acasă cu un copil plictisit pe care îl poți scoate afară doar între două torențiale, asta dacă nu plouă mocănește toată ziua…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’25] Aprilie e despre România

despre România

Dintre toate revenirile acasă, în aprilie și în octombrie e cel mai frumos: nu e prea cald, nu e prea rece, natura e primitoare, copacii au flori sau frunze colorate, iar țânțarii nu-s la apogeu. Și, foarte important, când transportul public te ține multe ore pe drum, că e karmic să se întâmple ceva, nu degeri sau leșini de cald. Călătorind cu un copil lipsit de răbdare, toate acestea devin esențiale.

Iar dacă veți observa, ca și mine, că într-o postare cu „despre România” în titlu apar mai multe poze din Elveția, este pentru că ori pozele de acasă conțin prea multe detalii personale și le țin pentru mine ori cele din Elveția sunt făcute cu ochi de turist. Sau poate, în subconștient, îmi doresc ca pe undeva cele două să se suprapună.

...citește mai departe ↑

ieri, azi sau mâine, copiii totuna

generatii fete

Burnițează și sunt patru grade, astfel că imediat observ că M nu are căciula pe cap, șuvițele ieșind de pe sub glugă. O întreb și-mi spune că a pus-o în rucsac, ca să nu o uite la E. Bun argumentul, adresa e aproape, n-are sens să insist. Ne apropiem de casa colegei și e momentul să le las să meargă singure, lucru pe care abia îl așteaptă, vizibil, nu e nevoie să fie adolescente ca să se bucure că scapă de părinți (și au abia șapte ani).

...citește mai departe ↑

Și copiii spun povești de noapte bună

Brasov porumbei Piata Sfatului

Prima postare a lui 2023 e una total neașteptată și pentru mine. Vă invit la o altfel de poveste decât v-am obișnuit, una în versuri, și în care realitatea și fantezia s-au inspirat una pe alta. N-aș putea să vă spun dacă s-a întâmplat deja sau dacă, tocmai pentru că am scris-o, va urma să se întâmple. (șoptesc: n-am un jurnal sub pat, dar am un copil cu vorba… lungă)

...citește mai departe ↑

Pagina 1234