ieri, azi sau mâine, copiii totuna

Burnițează și sunt patru grade, astfel că imediat observ că M nu are căciula pe cap, șuvițele ieșind de pe sub glugă. O întreb și-mi spune că a pus-o în rucsac, ca să nu o uite la E. Bun argumentul, adresa e aproape, n-are sens să insist. Ne apropiem de casa colegei și e momentul să le las să meargă singure, lucru pe care abia îl așteaptă, vizibil, nu e nevoie să fie adolescente ca să se bucure că scapă de părinți (și au abia șapte ani).

...citește mai departe ↑

Și copiii spun povești de noapte bună

Brasov-porumbei-Piata-Sfatului

Prima postare a lui 2023 e una total neașteptată și pentru mine. Vă invit la o altfel de poveste decât v-am obișnuit, una în versuri, și în care realitatea și fantezia s-au inspirat una pe alta. N-aș putea să vă spun dacă s-a întâmplat deja sau dacă, tocmai pentru că am scris-o, va urma să se întâmple. (șoptesc: n-am un jurnal sub pat, dar am un copil cu vorba… lungă)

...citește mai departe ↑

[Drumeții cu copii] Lacurile Suretta

În familie, drumețiile cu un copil de cinci-șase ani nu sunt lucru ușor, mai ales când compania e asigurată doar de adulți iar întrebările de ce? sunt adesea justificate. Adevărul e că noi părinții ne dorim să mergem pe munte, iar pentru copii e benefic din multe puncte de vedere chiar dacă ei se opun uneori și e ok că o fac, în definitiv își exprimă sentimentele care nu trebuie să ne satisfacă orgoliul. În ultima vreme, Miruna spune de-acasă că ea nu vrea să meargă pe munte, dar în timpul sau după drumeție exclamă „mulțumesc mami și tati că m-ați adus aici!”. Cam așa funcționează relația cu muntele la vârsta aceasta 🙂

Dar uite că s-a întâmplat o drumeție perfectă în familie, datorată potecii predominant stâncoasă, continuu interactivă, traversată de numeroase pâraie, ce i-a menținut interesul Mirunei mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Urcarea a mers șnur, cu priveliști spre vârfuri de 3000m, iar lacurile Suretta aflate la 2200m (Under- și Ober- Surettasee) sunt destul de spectaculoase înconjurate de împărăția stâncilor de toate mărimile.

...citește mai departe ↑

Prin Dolomiți în familie

Auzisem numai lucruri la superlativ, extaziate, despre Dolomiți. Însă mie îmi place muntele, muntele de orice fel, astfel că m-au uluit Dolomiții dar într-un mod așteptat – poate și din cauza a prea multe poze văzute dinainte.

Sunt frumoși, spectaculoși, de contemplat cu orele. Sunt domesticiți în toate felurile, pitonați, umblați, dar ai în orice moment senzația că te-ar putea scufunda într-un morman de grohotiș și că mai stau cu dinții în sus doar dintr-o altruistă mărinimie față de furnici. Și e atât de mult grohotiș, oriunde privești!

...citește mai departe ↑

Șugaș Race 2019. O alergare pitorească pe dealurile înalte ale Baraoltului


Îmi place să alerg pe poteci și îmi place să descopăr locuri noi, cu atât mai mult aproape de casă. Iubesc munții, dar dealurile au un loc special în inima mea, am copilărit pe dealuri și oricât voi tot îmbătrâni, voi rămâne un copil al dealurilor, copilul care urcă să vadă ce mai e nou în zare deși abia a coborât. Și-mi mai plac, ca tuturor de-altfel, momentele neplănuite, dar care se transformă în amintiri dragi cât ai clipi. Iar în acest iureș de clipiri dese care este viața, să ținem aproape oamenii ce ne ajută să fim noi înșine.

...citește mai departe ↑

Pagina 123