Articole cu eticheta pe urmele prietenilor

Din 2009 scriu aici povești cu munți, colecționez flori pe culori, mărturisesc trăiri de jurnal, opinii când nu pot să tac, versuri când nu pot să vorbesc.

[Jurnal în mișcare 08’23] Sfârșit de vacanță la Brașov, început de școală în Elveția

2023-08-31 · Elveția, Pagini de jurnal · 5 comentarii ·

August s-a dovedit cea mai intensă lună a anului. Am umblat, scris, simțit mult. De parcă au trecut două luni (sau două lumi), nu una. Sfârșitul verii, pentru că în Altstätten, e definitiv dusă, m-a înfrigurat cu cele unsprezece grade și m-am panicat: eu, încotro?

Miruna a început clasa întâi pe 14 august și școala pare minunată, o continuare a jocului și-a copilăriei printre litere și cifre ce se arată răzlez, fără să se impună ca o schimbare majoră. Așa am realizat că eu chiar am nevoie de una, de o direcție, un plan, un job, de oameni; rutina de-acum plus ce scriu, simt, cât alerg, ce munți văd, ce doruri îndur, nu-mi mai e de-ajuns.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’23] Cu oamenii dragi timpul trece la fel de repede, în țară sau afară

2023-04-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 2 comentarii ·

Aprilie, cea mai așteptată lună din acest an, a fost despre vizita prietenilor aici, urmată de mini vacanța noastră acasă. Bucurie cât cuprinde, dar și un pic de stres să nu apară ceva care să disturbe ordinea bifelor din calendar. Cu câteva provocări, m-am ținut și de planul de antrenament și mi-am dovedit că și eu pot să fiu obsedată conștiincioasă. Acum, ceva mai liniștită fiind, privesc înapoi și mă simt încărcată de energie; din care îmi propun să consum econom, să-mi ajungă până la vară. Căci mai așteptată decât vacanța ce-a trecut este cea care urmează 🙂

...citește mai departe ↑

Padina Șindrilăriei, pentru când ți-e dor de jnepenii și de grohotișul Craiului

2022-09-22 · MUNTE · 3 comentarii ·

Acest traseu este pentru cei care iubesc fiecare pietricică și fiecare crenguță a muntelui. Ceața și udătura sunt opționale, ele însă pot face experiența mai imersivă, cum se spune în cinematografia modernă. În urcare, pulsul ridicat o să te ajute să remarci fiecare bucată de rocă din mașina de tocat stânci și, deseori, privind de nevoie spre cer, vei admira pereții impunători ai canionului și pe nedrept de puțin celebri față de cei din preajma Curmăturii, de pildă.

Și când Golgota lungului râu de pietre va fi urcată, începe una și mai lungă a jnepenilor, acest incredibil arbust pe care știu că l-ai îndrăgi din tot sufletul dacă nu te-ar plesni și pe-o parte și pe-alta. C-așa-e-n jnepeniș, fără vânătaie nu scapi. Într-un final o să ieși în creastă și-o să te întrebi oare cum o fi coborârea pe Padina Șindrilăriei. Eh, dacă ești curios, tocmai am scris un jurnal despre asta.

...citește mai departe ↑

Creasta Balaurului, unde dorul de Bucegi trece prin urzici către Flori de colț

2022-09-18 · MUNTE · 6 comentarii ·

Dacă tot mă simt dubios de bine după cursa de patruzeci de kilometri prin Făgăraș, dacă luni a venit bunica să stea cu Miruna, iar Radu se poate ocupa de Marius, dacă prognoza anunță ploaie abia după-amiază, atunci eu și prietena mea Mike avem toate motivele ca marți la șapte dimineața să debarcăm la Cabana Gura Diham punând Bucșoiul la cale. Bucșoiul (ăl) Mic, pe un traseu pe care nu am mai fost și care sună foarte intrigant.

...citește mai departe ↑

Prima întoarcere din cele nu destul de multe

2022-05-09 · Pagini de jurnal · 3 comentarii ·

Mi-am dorit mereu să am un Acasă, dar pereții, orașele, potecile se pare că îmi rămân mereu în urmă. Cu un bagaj sumar și cu mult dor, acasă e acum peste tot acolo unde stau la masă cu oamenii dragi, indiferent de codul poștal. Când privesc din avionul ce zboară peste munți, acasă devine un cumul de amintiri, un colaj de mâini, ochi, cuvinte, râsete, mirosuri, îmbrățișări, mâncăruri. Casele sunt case, pădurile păduri, le regăsesc, le părăsesc, le reinventez, dar oamenii dragi îmbătrânesc concomitent cu mine și timpul ne leagă mai mult decât poate spațiul să despartă.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »