Articole cu tag-ul: pe urmele prietenilor

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

[Jurnal în mișcare 01’25] La schi…

2025-01-31 · Pagini de jurnal · 6 comentarii ·
schi în Austria cu prietenii

De când am plecat din țară, ianuarie e o lună mult așteptată pentru că se întâmplă tradiționala întâlnire cu prietenii în Austria. Ei vin la schi, noi la schi și socializare. Dacă aș face și viraje pe cât de mult vorbesc, ar fi o treabă… dar tot n-aș vrea să lipsesc.

Recitind din jurnalele vechi, mi se pare incredibil că schiez mai puțin și mai prost ca pe vremuri, că atunci mă simțeam nepricepută, iar acum de-a dreptul înstrăinată de acest sport. Poate pentru că atunci trăgeam tare să țin pasul cu gașca și să văd cât mai mult din Alpi, iar acum am și alte variante mai puțin stresante de a privi Alpii. Cert e că multe s-au schimbat, iar scrisul care deseori ajută, la capitolul schi e o pacoste, o mărturie că nu merg spre bine…

...citește mai departe ↑

Două prietene prin Alpi – traversare de la Kandersteg la Interlaken

2024-09-28 · MUNTE · 8 comentarii ·
Grauseeli drumetie Eiger Jungfrau

De câte ori privesc bronzul intens de pe picioare, îmi amintesc de tura noastră. Nicio zi de vară nu a lăsat urme atât de bine definite ca cele trei zile de septembrie pe care le-am umblat fericită prin Alpi alături de prietena mea. Cu urmele lăsate în articulații și mușchii mi-e cam rușine, m-am dezvățat complet de căratul unui rucsac cu de toate, însă cu ce am rămas în suflet am devenit de-a dreptul ultra protectoare. Ca și unele tristeți, unele bucurii ne sunt atât de pure că nu vrem să le împărtășim.

După trei săptămâni, mă așez totuși la scris, cu recunoștință. Prietenia, familia, sănătatea, chiar și potecile, toate au de-a face cu oamenii și au nevoie de oameni pentru a trece munții. Munții de dor, munții de piatră, văile rutinei, culmile revederilor cu cei dragi, morenele deznădejdii, piscurile reușitelor, hăul deciziilor fără fund, dar mai ales, pădurile labirint, unde uiți cât de scurtă poate fi viața și că nimic nu trebuie amânat!

Dacă am învățat ceva din această incursiune în Alpi, este că pentru o prietenie cât o viață se poate aplica metoda elvețiană: îi umbli cărările an de an, refaci treptele după fiecare iarnă, întinzi o coardă unde nu se poate fără, iar la capăt, ridici din amintirile împreună, o cabană.

...citește mai departe ↑

Bucegii pe răcoare. Cu copiii până la cascada Moara Dracului

2024-07-24 · MUNTE · 10 comentarii ·
drumetie copii cascada Moara Dracului

Mi-era mai dor de oameni decât de Bucegi, gândesc în timp ce mă uit totuși cu jind la crestele unde nu voi ajunge azi, căci Muntele stă pe locul lui, dar oamenii se tot mută, se schimbă, cresc. Privesc cu invidie pereții Văii Gaura, sunt la fel cum mi-i amintesc de peste zece ani, nu știu ei câtă iarbă crește pe lângă cărările noastre, câți copaci s-au frânt iarna trecută, că așchia desprinsă le scoate la iveală trupul roșiatic de rocă nearsă de soare, și nu-s martorii pașilor mei purtători de gânduri sau prieteniilor rare pentru care nu e niciodată destul timp…

Mă mai uit și la copii, cum deși n-a trecut mult de când îi căram pe poteci, acum alergăm după ei. Aproape că putem termina un dialog, nu mai au atâta nevoie să ne întrerupă. Pe lângă fericirea de-a fi acasă, și eu și Miruna suntem cu prietenii noștri, mari și mici, și e așa un lucru mare să fim împreună pe munte, chit că-i doar o zi! De fapt, suntem norocoși cu toții că ne-am reunit aproape spontan, după o șuetă în seara precedentă în dragul nostru Răcădău.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’23] Sfârșit de vacanță la Brașov, început de școală în Elveția

2023-08-31 · Pagini de jurnal, Elveția · 5 comentarii ·
Brasov Tampa apus 2

August s-a dovedit cea mai intensă lună a anului. Am umblat, scris, simțit mult. De parcă au trecut două luni (sau două lumi), nu una. Sfârșitul verii, pentru că în Altstätten, e definitiv dusă, m-a înfrigurat cu cele unsprezece grade și m-am panicat: eu, încotro?

Miruna a început clasa întâi pe 14 august și școala pare minunată, o continuare a jocului și-a copilăriei printre litere și cifre ce se arată răzlez, fără să se impună ca o schimbare majoră. Așa am realizat că eu chiar am nevoie de una, de o direcție, un plan, un job, de oameni; rutina de-acum plus ce scriu, simt, cât alerg, ce munți văd, ce doruri îndur, nu-mi mai e de-ajuns.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 04’23] Cu oamenii dragi timpul trece la fel de repede, în țară sau afară

2023-04-30 · Pagini de jurnal, Elveția · 2 comentarii ·
Pasti Gorj locuri natale 4

Aprilie, cea mai așteptată lună din acest an, a fost despre vizita prietenilor aici, urmată de mini vacanța noastră acasă. Bucurie cât cuprinde, dar și un pic de stres să nu apară ceva care să disturbe ordinea bifelor din calendar. Cu câteva provocări, m-am ținut și de planul de antrenament și mi-am dovedit că și eu pot să fiu obsedată conștiincioasă. Acum, ceva mai liniștită fiind, privesc înapoi și mă simt încărcată de energie; din care îmi propun să consum econom, să-mi ajungă până la vară. Căci mai așteptată decât vacanța ce-a trecut este cea care urmează 🙂

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »