Peștera de Lapte – Scurte drumeții în jurul Brașovului III

idei de ținut dorul de munte în frâiele plimbărilor ușoare

Până acum văzusem Peștera de Lapte doar pe indicatoare și, nu știu din ce motiv, mi-o imaginam mică și insignifiantă. Vai mie! Și nici după ce i-am zărit intrarea nu mă așteptam la un interior generos, ce m-a făcut să regret că am lăsat frontala acasă; pusesem mâna pe ea, dar m-am gândit că nu e o tură în care să mă prindă noaptea… noaptea peșterii.

21 august 2016, Masivul Postăvaru, Claudia, Paula & M
Traseu: Poiana Brașov – punct albastru – Poiana lui Drester – Poiana Ruia – Cabana Postavaru și retur
Date traseu: ~8km, 3h, 500m+

Info:
– până în Poiana Brașov, pe DN1E, se ajunge și cu autobuzul 20, Brașov (stație Livada Poștei, centru) – Poiana Brașov și retur; 5 lei călătoria unică, circulă la fiecare 30 minute, am pus stația RATBV pe hartă (stație cu casă de bilete), alături de parcarea principală din Poiană;
– se poate înainte cu mașina pe strada Poiana lui Stechil;
– pe hartă am notat și principale intersecții cu alte trasee marcate, la fața locului existând indicatoare cu direcția și timpii de parcurgere;
– hartă cu toate traseele din Masivul Postăvaru: muntii-nostri.ro

Variante de traseu pentru o tură mai scurtă:
– după Peștera de Lapte este un traseu marcat (tot) cu punct albastru ce coboară spre Poiană pe pârtia Sulinar sau un traseu, ceva mai sus, marcat cu triunghi galben.

Un dram de poveste

Postăvarul are atâtea poteci cât să simt că n-am să mă plictisesc curând și că pot oricând umple o jumătate de zi cu puțină mișcare la adăpostul pădurii. De drumeție vorbesc, că pentru alergat se găsesc provocări și trasee pentru fiecare(doar sunt două concursuri cu startul în inima Brașovului). Dar până să alerg, încerc să mă mențin în formă (mai mult psihică, mărturisesc eu) cu mersul la pas în ritm conversațional.

De la mașină traseul intră pe Vâlcelul lui Schmautz (am fost puțin uimită să aflu că are un nume), un vâlcel destul de înclinat, umed și cu vegetație bogată. De-altfel, în perioada aceasta, urzicile, ștevia, zmeurul, murul și altele sunt la maturitate deplină și cer pantaloni lungi. Poiana lui Drester se încadrează în același registru al buruienilor mari, o s-o recunoașteți după stâlpul indicator și cele două băncuțe.

Poiana Drester – pe-aici ar fi fost nu de mult o potecă frumoasă, acum însă e un drum cu șleauri (banda galbenă vine de la Pietrele lui Solomon și va întâlni poteca de pe Crucuru mai sus)

Noi facem dreapta pe punctul albastru spre Peștera de Lapte până la care indicatorul anunță 600m. Poteca urcă pe o curbă de nivel și tocmai pe când mi se părea cam înăbușitoare pădurea, am ajuns la peșteră. Nu e de lapte, dar tavanul e acoperit de un strat umed, albicios (calcar cel mai probabil) de pe care se preling cadențat picături de apă. N-am înaintat prea mult în interior, noroc totuși că Paula are lanternă la smartphone, dar suficient cât să fiu surprinsă de sala imensă pe care intrarea modestă nu o anunță în vreun fel. Data viitoare promit să vin cu frontală și aparat foto pe măsură.

intrarea în peșteră

Am continuat apoi traseul spre pârtiile Poienii și spre Cabana Postăvaru unde aveam să facem un mic popas și să admirăm (prin fumul grătarului…) norii de peste Bucegi sau pâcla dinspre Piatra Craiului. Coborârea n-a fost pe un traseu anume, o combinație de potecuțe traversând pârtiile până spre baza pârtiei Bradul. Aici fiecare poate varia după cum îl lasă genunchii sau cheful.

în august multe flori sunt deja trecute, omag-ul e însă în floare (Aconitum sp., plantă toxică)

poteca e pe alocuri neașteptat de pitorească

lacul „zăpezilor” de pârtie… când nu ninge destul

p.s. Acasă, a urmat o cădere la orizontală de zile mari, ca pe vremea când adunam zeci de kilometri sub tălpi 🙂

______________________________

Din aceeași serie:

• Pe Stejeriș la apus (Postăvaru)
• Din satul Peștera în Șaua Joaca (Piatra Craiului)