Articole cu tag-ul: drumetie

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

Engelberg, drumeție în doi de ziua Elveției

2026-08-12 · MUNTE · 2 comentarii ·
Engelberg drumetie in doi

Cum nu ni se întâmplă prea des să rămânem doar noi doi și să petrecem zece ore pe munte, această tură ocupă un loc special. Viața de părinți implică ori trasee scurte ori mers cu rândul, dar uneori reușim să ne aducem aminte cum era pe vremea acelor șapte ani dinainte să apară Miruna.

Am mai fost în Engelberg anul trecut, tot de Ziua Elveției, lucru realizat ulterior după ce am găsit cazare: coincidență sau nu, dacă anul trecut a plouat și n-am văzut mai nimic, anul ăsta poate recuperăm! Zis și făcut, am găsit un traseu de tip circuit care să umple ziua și ne-am pus la drum. De la marmote, morene, ghețari, floricele mii, coborâri lungi și mărșăluit vreo două ore prin ploaie… am avut de toate. Inclusiv febră musculară pe care am dres-o a doua zi la o plimbare prin Lucerna.

...citește mai departe ↑

O zi ca pe vremuri prin Bucegi 🐧

2026-07-30 · MUNTE · 2 comentarii ·
Bucegi prieteni Omu pinguinii

Sau când vizita în România e scurtă, dar tura pe munte lungă. O zi lumină pe cărările Bucegilor, ca pe vremuri, cu plecat din București cu noaptea-n cap și revenit cu ea-n picioare. Cu văzut răsărit și apus din mașină în timp ce nu-mi mai tăcea gura din prea multă energie și simțit ca-ntre prieteni. O tură pinguinească, chiar dacă restrânsă – e greu de crezut că ne vom mai aduna vreodată cu toții, însă gândul mi s-a plimbat pe la toată lumea.

Iar Bucegii, oh, sunt atâtea momente care au reînviat dorul ușor amorțit, atâtea poteci, colțuri, detalii unde mi-a surâs sufletul de bucurie că le revăd, dar și altele în care m-am întrebat, fără răspuns, când am fost totuși ultima oară pe aici. Cert e că timpul trece, dar sentimentul de acasă avut de fiecare dată când am atins vârful ierbii sau florile a fost nu doar profund și melancolic, sfredelitor, ci de ne retrăit în alte locuri.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’26] De la zăpadă la arșiță

2026-06-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 2 comentarii ·
ghețar Aletsch

Iunie e luna când ori plouă mult și orașul devine un ceai de tei ori vine valul de căldură și vara ia prin surprindere tot ce mișcă de la 400 la 3000m. În iunie am avut parte de mult munte și am scris pe măsură. De la zăpadă la caniculă, a fost cu de toate. Evenimentul de seamă a fost venirea lui Mike și tura noastră de trei zile prin Alpi, dar și alergarea cu Ștefan a evaluat cumva întregul antrenament de anul acesta. Iulie va debuta cu o cursă pentru care sper că m-am odihnit cum trebuie. Că de pregătit… s-a gătat timpul.

Jurnalul lunar va fi așadar ceva mai aerisit, însă musai să fie prezent, să nu-mi pierd exercițiul. Ca și la alergare, perseverența, cu sau fără motivație, e cheia longevității. Ori mie-mi place să rămân eu, cu toate că nu e simplu deloc cu atâtea hobby-uri, job și familie.

...citește mai departe ↑

Două prietene prin Alpi – Cabana Albert-Heim și la vale spre Andermatt

2026-06-27 · MUNTE · 4 comentarii ·
Cabana Albert-Heim Hutte hiking ladies

După două ture în cantonul Wallis, ne-am mutat în Uri, dar tot pe partea văii unde zăpadă găsești de pe la 2500m în sus. Când scriu, e deja o săptămână de când valul de căldură a lovit și-n Alpi, însă și despre asta e muntele: adaptare la condițiile existente, pregătire pentru schimbări „din senin” și bucurie pentru ce vezi, ce experimentezi, un Carpe diem conștient. Cu alte cuvinte, când mă văd în poze cu ditamai rucsacul în spate, văd o adolescentă responsabilă (sic!), puțin plecată de-acasă, pusă pe aventuri, dar în același timp realistă și recunoscătoare.

Îmi era dor de o cabană în inima muntelui, de sentimentul pe care adăposturile din munți mi-l dau, de un loc de unde cei mai curajoși merg mai departe, iar ceilalți își promit că într-o zi o vor face și ei. Cum spune prietena mea, un loc unde se nasc planuri. Iar Cabana Albert-Heim ne-a așteptat, dincolo de spectaculoasa amplasare, cu inspirație pentru viitor.

Nu puteam avea o revelație mai potrivită pentru ultima zi. Una în care am făcut și foarte multe poze, n-am mai economisit bateria telefonului. O zi cu așteptări moderate și totuși, ca întotdeauna, s-au găsit momente speciale de pus deoparte.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’25] Ultima răbufnire a verii

2025-09-30 · Elveția, Pagini de jurnal · 6 comentarii ·
ape ghetar albastre toamna Aareschlucht septembrie

Septembrie a fost o lună cu de toate, ultima cu soare de vară, nu cu dinți, cu momente intense, dar și cu frustrare. Ceea ce nu e deloc rău, opusul ar fi să nu știi când a trecut și să ai senzația de rămas cu nimic. De aceea și scriu aceste jurnale, pentru că pusă pe hârtie, trecerea timpului se mai îmblânzește. Desigur, e mai simplu să punem deoparte doar realizările mărețe sau trăirile înalte, să investim doar în ele, dar e așa de agitată lumea în care trăim, atât de imprevizibilă viața, încât e tare păcat să irosim, să desconsiderăm ceea ce chiar avem. Mărunt sau important, nu contează, unitatea de măsură e la noi, cred că mulți am depășit „presiunea social media”.

...citește mai departe ↑

Pagina 123›Ultima »