Care-i mai ușoară, un semi-Transfăgărășan sau o urcare în Poiană?

După ultimele ieșiri pe două roți, am ajuns la o concluzie: chiar și cu MTB-ul pe asfalt, eu sunt tot „om de munte”. Poate doar o posibilă cursieră să mă conecteze cu jumătatea mea sportivă, competitivă. Îmi place tot mai mult să merg pe bicicletă, indiferentă că e la deal sau la vale, însă urcările au o mare recompensă: văd împrejurimile. Cu cât e mai grea și mai lungă „cățărarea”, cu atât observ și absorb mai mult peisaj. Cu mașina trec prea repede, pe jos ar fi imposibil, pe bicicletă pare ideal. Iar muntele, chiar și cu șosele, cu trafic și gunoaie în șanțuri, rămâne munte, îl simți sub tine, în jurul tău, uneori deasupra ta.
Pedalezi din greu pe coastele sau pe spinarea uriașului, cadența și suflul devin mantrele ce treptat te adâncesc în transă: dincolo de reperul liniei albe, muntele îți invadează toate simțurile și nu ai niciun motiv să bagi capul în pământ și să crești viteza, ci doar să zâmbești. Cu buzele lipite, se știe, până și eu am aflat că la sportul ăsta te întâlnești cam des cu insectele.

...citește mai departe ↑

Peștera de Lapte – Scurte drumeții în jurul Brașovului III

Postavaru-Pestera-de-Lapte
Până acum văzusem Peștera de Lapte doar pe indicatoare și, nu știu din ce motiv, mi-o imaginam mică și insignifiantă. Vai mie! Și nici după ce i-am zărit intrarea nu mă așteptam la un interior generos, ce m-a făcut să regret că am lăsat frontala acasă; pusesem mâna pe ea, dar m-am gândit că nu e o tură în care să mă prindă noaptea… noaptea peșterii.

...citește mai departe ↑

35km pentru 35 de ani, aniversare în mișcare

Brasov-Poiana-10

35 de kilometri merși și alergați într-o zi capricioasă de primăvară sunt ca cei 35 de ani de până acum.
Ani cu soare, dar și cu nori, feriți de vânt prin păduri, dar și înfrigurați la drumul mare.
Ani ca o potecă blândă de pământ sau ani pietruiți.
Ani cu pauze și cumpătare, ani agitați, pe muchie de hău.
Ani în care m-am simțit puternică și ani în care abia m-am târât, ani cu tras din greu și satisfacții sau ani ce nu știu cum au trecut…
Și aș putea continua mult și bine această firească analogie între cei 35 de kilometri de ieri și cei 35 de ani, căci acesta a fost și scopul: să-mi petrec ziua de naștere în adevăratul sens al cuvântului.

...citește mai departe ↑

Primul schi de tură și prima alergare pe 2016

Poiana-Brasov-1-rw
Vremea nu prevestea prea multe în week-end-ul ce tocmai s-a încheiat, iar ce-mi propusesem eu, să alerg și să scot schiurile de tură din debara, părea compromis (ploaie, motivație neclară…). Nu știu cum, dar am reușit să le fac pe amândouă 🙂
Ambele, realizări modeste, marchează însă începerea 2016-lui meu sportiv și mai ales, învingerea comodității în zilele înnorate și ușor ploioase. În felul ăsta mi-am mai conturat și eu impresii despre cum decurge schiul în Poiană și alte detalii de logistică, ca să-mi fie mai ușor data viitoare.

...citește mai departe ↑

Postăvaru, drumeția de duminică

Postavaru-Poiana-Brasov-3123-2.jpg

De când m-am mutat la Brașov a crescut numărul orelor de somn (aerul tare? că schimbare de fus orar, nu-i!), iar când te trezești pe la zece, unsprezece în weekend, nu prea mai poți porni la drum pentru drumeții în munți ceva mai îndepărtați, ca Hășmaș de pildă. Și-atunci, unde te-ai mai putea grăbi?!? Îți pregătești pe îndelete un mic-dejun, apoi rucsacul, și pentru că Brașovul și împrejurimile sunt acoperite de ceață, te îndrepți spre cel mai apropiat vârf de pe care ai putea să vezi soarele și… mări de nori la picioare.

...citește mai departe ↑

În ritmul unui oraș mic se întâmplă tihna

Brasov-decembrie-16.jpg

Sorb ceai fierbinte de tei cu cimbrișor. În apartamentul din Brașov e mai frig ca în cel din București, afară e mai frig, astfel că ceaiul a devenit un ritual de arome și căldură. Weekend-ul a trecut fără să fac nimic ieșit din comun (presupunând un reper al majorității), am dat un raid prin centru să văd luminile de sărbători și o plimbare agale prin pădurile Postăvarului, și totuși voi scrie despre el pentru că lucrurile importante au uneori ambalaje modeste și tindem să le subestimăm.

...citește mai departe ↑

Pagina 12