ți-am scris,
de-atâtea ori ți-am scris
sub coaja arborilor verzi
că poate uneori mai treci
din rădăcină-n până-n crengi
că poate de răzbești în fruct
citești și dincolo de punct.
ți-am scris,
de-atâtea ori ți-am scris
închipuind din lăstăriș
volume de păduri de vis;
neliniată vorbă inutilă
în așteptarea infantilă –
un cariu înrobit de miez
sub coaja arborilor verzi.