Articole în categoria: 1.5 ani de Canada

Viața în Montreal, orașul în care am aterizat într-o zi friguroasă de februarie 2013. Impresii turistice, sociale, cotidiene, călătorii cu mașina, cu bicicleta, drumeții prin Apalașii din Quebec.

Parcuri Naturale. Insula / Île Bizard

2013-04-26 · 1.5 ani de Canada · 14 comentarii ·

Nu există bilet de intrare, dar se plătește parcarea, aleile sunt late, sunt trasee destinate plimbărilor pe jos, dar și cu bicicleta. Pe de altă parte nu e un parc în sensul Herăstrăului, dar nici o spațiu liber pe unde să hălăduiești în voie, ci cam trebuie să ții poteca. Din fotografii o să înțelegeți mai multe. Sper să nu fie toate parcurile lor naționale așa pentru că eu nu sunt omul care să se uite doar din drum cu toate că anumite restricții îmi sunt pe înțeles. Mai ales cele legate de păsări și animale care au nevoie de intimitate pentru a-și trăi sălbăticia.

...citește mai departe ↑

Povestea Sălii sau Franceza la nevoie se cunoaște

2013-04-23 · 1.5 ani de Canada · 31 comentarii ·

De trei zile încoace gura-mi tace. Motiv? Învățam de zor pentru examenul de permis și parcă nu-mi mai stătea mintea la altceva. Azi am avut Sala 🙂 Titlul însă se datorează recunoștinței pe care o port azi și acum limbii franceze asta după ce am hulit-o în toate felurile posibile. Uite că s-a întors roata și mă bucur c-a fost așa, dă-o-ncolo de mândrie și dă-i naibii de demoni, ce e mult strică, ce e puțin rafinează.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem 11. Primăvară în țara mănușilor pierdute

2013-04-20 · 1.5 ani de Canada · 16 comentarii ·

Incognito. Poate că nu vine cu alaiul cu care m-am obișnuit, poate are alte capricii cu toate că la adresă are trecută aceeași paralelă 45, poate că e doar o primăvară diferită, alt soi, alt sol, alta! Eu zic că a venit deja.

Își poartă încă paltonul că poate mai ninge, cizmele că poate mai plouă, eșarfa că poate vântul îi deranjează coafura, pălăria că poate soarele o s-o năucească brusc, iar pe sub palton o rochie ușoară și înflorată ca orice doamnă care se respectă. Vă spun eu că a venit căci o surprind deseori cum trece cochetă pe strada mea cu toate capriciile sale și oftez și oftează și alaiul de păsări și muguri ce stau ca pe ace pe pozițiile lui ”pe locuri, fiți gata, start”.

O mierlă curioasă mă-ntreba: vine, nu vine, știi ceva??!

mierla

Dar să revenim la relatări serioase cum ar fi justificarea titlului care probabil vă face poate curioși. Sau măcar un pic.

...citește mai departe ↑

Turism în Montreal. Fluturi și flori la grădina botanică

2013-04-15 · 1.5 ani de Canada · 20 comentarii ·

De când am ajuns în Montreal nu ne-am grăbit în vizitarea obiectivelor turistice dintr-un motiv lesne de înțeles: o să tot avem timp. Pe de altă parte unele expoziții sau evenimente nu așteaptă și tot pe de altă parte, venirea adevăratei primăveri-veri ne va trimite la plimbări cu bicicleta sau trekking prin munțișorii din jur și mai puțin prin oraș.

gradina botanica - fluturi si floriAș fi mers la Grădina Botanică un pic mai înspre vară cât să înflorească pomii și să iasă floricelele, dar expoziția Butterflies Go Free (un fel de Fluturii zboară liberi sau Papioane libere cum le-a spus Andrei) se termină la sfârșitul lui aprilie. La toate părerile pozitive pe care le-am tot primit sau citit o adaug azi și pe a mea: e o idee superbă să umpli o seră cu flori parfumate și cu fluturi colorați! Iar când te mai și plimbi printre ei neștiind care simț ți se bucură mai degrabă, atunci da e o idee grozavă.

Atenție, urmează tare multe poze, a fost chiar greu să fac puține pentru a-mi ușura tot mie mai apoi procesul de selecție (asta ca să vedeți ce probleme mai poate avea un blogger).

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem X. Buletin de impresii

2013-04-12 · 1.5 ani de Canada · 15 comentarii ·

Artă stradală, autor colectiv, stâlp anonim: afișele ca hârtia pier, capsele rămân.


Până la îngroparea cablurilor, se folosesc încă stâlpi de lemn.

Un graffti dintre cele multe.

Viața în cartier decurge liniștită și uneori ca-n codru. Liniștită pentru că nu mă mai tulbură sirenele gâtuite ale pompierilor așa cum se întâmpla când locuiam în blocul de sticlă, traficul e aproape inexistent, ca-n codru pentru că păsările asigură triluri non-stop. Aș mai putea adauga și ca la mare căci pescărușii îmi amintesc mereu de ea.

O altă observație e că deși nu prea mai aud trenul (și-mi trece la 20m prin spatele casei de foarte multe ori pe zi provocând trepidații în toată casa asta de lemn) continui să aud toate ciripiturile și idilele păsărești ce se înfiripă acum în prag de primăvară. Concluzia e sănătoasă în felul ei: mă obișnuiesc cu ce-mi displace și nu mă obișnuiesc cu ce-mi place 🙂

...citește mai departe ↑

Pagina « Prima‹1112131415›Ultima »