Oameni Suntem VI. Melodice

Mă simt străină de multe, dar există repere față de care mă poziționez confortabil sufletește și prin care îmi dau seama că locuitor al unui spațiu e doar trupul.

Am ascultat muzică, am admirat în treacăt arta urbană pentru oamenii de suprafață ce umblă prin subteran și am născut vise la margine de ape.

...citește mai departe ↑

Prima alergare

… a sezonului, din 2013, din Montreal, după șase luni de la ultima alergare 🙂

N-am mai alergat de la Maratonul Pietrei Craiului și făcând un calcul simplu anul trecut am alergat de vreo unșpe ori din care de patru ori la concursuri, de patru ori cu Mike, una dintre postări: Bucegi cu lapte într-un fel de antrenament prin munți cu poze la floricele, o dată în Iezer, o dată în Crai și de vreo două ori în București. Foarte rar am alergat doar ca să alerg, de fiecare dată am avut motive precum prietenii sau pretext pentru a ajunge în anumite zone.

Mi-e clar acum: dacă poți să numeri de câte ori ai alergat într-un an, nu ești cine știe ce alergător… De iubit, iubesc însă alergarea, platonic în mare parte din timp și năvalnic când o prind 🙂

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem V. Casnice cu veverițe

În România am avut electrocasnice ca tot omul, nu ultimul răcnet, dar în pas cu mersul vremurilor și nu m-am gândit nici o clipă că venind aici o să am nevoie de manual și de curaj ca să le folosesc.

Până acum am întâlnit două tipuri, cele moderne de la hotel și cele mai puțin moderne din apartamentul închiriat. În principal sunt patru mari și late bătăile mele de cap excluzând frigiderul: aragazul/cuptorul, mașina de spălat vase, mașina de spalat rufe și mașina de uscat rufe. Din astea patru, aici n-am uscător de rufe deocamdată și astfel rămân doar trei.

[caption id="" align="aligncenter" width="576" caption="Electrocasnice: mașina de spălat vase, mașina de spălat haine și mașina de gătit"]Electrocasnice Canada.[/caption]Aragaz / Cuptor

Wikipedia spune: “Denumirea de aragaz provine de la gazul petrolier lichefiat produs de rafinăria Astra Română: A.R.+gaz”. Ok, deci nu e cazul să-i mai spun așa pentru că cel de aici funcționează pe bază de curent electric. Cel de la hotel avea plită și nu avea ochiuri pronunțate, însă cel de aici are aceste ochiuri-melci-denivelați-electrici și e greu să-i dau o denumire pe românește. Folosirea celor patru slujbași nu e deloc grea, se rotește de butonul specific și gata, melcul se face roșu, iar oala dă în clocot cât ai clipi mai ales dacă setezi puterea maximă.

Cuptorul însă a compensat din plin la capitolul aventuri… Dimensiunile sunt mari indiferent de model căci trebuie să intre curcanul de Ziua Recunoștinței. Pe același principiu la noi ar fi trebuit să fie cât jumătate de casă ca să intre porcul de Crăciun 🙂

[caption id="" align="aligncenter" width="400" caption="Primiți cu veverița??!"]Montreal. Veverița pe balcon[/caption]

...citește mai departe ↑

Turism în Montreal. Biodome-ul

Biodôme-ul este lăcașul artificial a patru ecosisteme din America, un fel de seră gigantică cu plante și animale, un spațiu prin care coridoarele te poartă într-o călătorie climatică de la pădurea tropicală la un golf canadian și de la pădurea nord-americană la recele ținut polar.

Montreal - Biodome. Pinguini

Deși am văzut sere de grădini botanice mult mai mari și mai frumoase, precum și grădini zoologice mai interesante, unicitatea Biodôme-ului vine din faptul că ecosistemele țin la un loc plante și animale, clima fiind controlată și simulând pe cât posibil mediul natural. Astfel, dacă în pădurea tropicală e mereu cald și umezeală, în pădurea laurentină anotimpurile se succed artificial, iar pomii înverzesc primăvară și îngălbenesc toamna, și până și cantitatea de lumină variază, nu doar temperatura.

...citește mai departe ↑

Așteptările unei plimbări de 8 Martie

Sunt o mare amatoare de Normalitate și Obișnuință și mai sunt și o devoratoare de Așteptări. În lipsa celor trei devin oarecum confuză, nehotărâtă. Primele două sunt rupte din moștenirea mentalității pe care în 30 de ani am avut timp să mi-o însușesc chipurile filtrat și personalizat (dar e acolo!), iar ultima, categoria Așteptărilor, este creație proprie de care mă veșnic minunez.

Montreal.Când am spus DA Canadei n-am avut nici o așteptare și ajunsă aici și respirând aer canadian de trei săptămâni încă nu am nici o așteptare. Din vorbele internetului citare: n-ai așteptări, n-ai dezamăgiri. Iar eu adaug: n-ai nici amăgiri.

Aici simt că trăiesc static, ca și cum m-aș mișca printr-o mare masă de figuranți (și eu sunt unul din ei!) ce așteaptă un semn (pe care ei îl știu, eu nu!) de la un regizor necunoscut mie. Nu e acea normalitate pe care o cunosc eu, nu-mi pot crea obișnuințe, iar deschiderea mea către nou e neobișnuit de totală: la fiecare colț de stradă simt că o nouă Claudie mă întâmpină.

Aș fi putut începe această postare cu e ora 10 dimineața, e sâmbătă, e soare, e 9 martie, în casă sunt 28°, a trebuit să deschidem geamul ca să răsufle efectul de seră creat înăuntru – așa e când locuiești într-o clădire de sticlă (ultima zi, sper să ne mutăm bagajul dincolo la căsuță chiar azi).

Aș fi putut scrie despre ce-am mâncat aseară (somon cu cartofi natur) sau cum am dormit (prost, iarăși prost, visez aici ca-n fabrica de mezeluri: același vis e malaxat în fiecare noapte și apoi se rostogolește pe bandă trezindu-mă de fiecare dată când folie e gata ambalată, dar stai! vine altul la rând…).

Aș fi putut scrie așa cum vorbesc cu ai mei sau cu prietenii la telefon, dând detalii despre una sau alta, dar la naiba! nu mi-am făcut blog ca să fiu accesibilă, ci tocmai ca să ies din propria normalitate, să mă ridic deasupra propriei obișnuințe (că și asta de a scrie tot o obișnuință e…).

...citește mai departe ↑