Turism în Montreal. Parcul Olimpic și Turnul înclinat

Dacă până acum am amânat vizitele pe la obiectivele turistice pe motivul că e timp destul de făcut asta pe îndelete (și poate într-un anotimp mai cald, mai prietenos), săptămâna de vacanță a copiilor m-a făcut să rup legământul și să ajung alături de Aura și cei doi băieței ai săi în Parcul Olimpic. Aici sunt multe locuri și lucruri de vizitat și cu siguranță o să revin alături de Andrei într-o zi mai luminoasă (o să vedeți și de ce).

Mică prezentare: ancorele se ridică de peste cupola Stadionului Olimpic, Turnul Montrealului (Observatorul) este cel înclinat firește, cutia aceea de pe coloana turnului este funicularul care te urcă până în vârf, Biodome-ul este clădirea cu boltă din stânga jos, iar în dreapta este un mall-cinema de unde mirosul de floricele a dat buzna afară și a înnebunit simțurile copiilor (că adulții erau deja luați).

Vederea este dinspre stația de metrou Viau.
Iarna posacă este din dotare.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem IV. Din turn la căsuță

Viața curge în mai multe ritmuri deodată deocamdată. N-am văzut nimic ca lumea, dar am văzut din multe câte ceva. N-avem păreri foarte clare, dar ne putem da cu părerea despre multe. N-avem sfaturi nici pentru noi, nici pentru alții care ar veni aici, dar spre deosebire de prima zi, ne putem scoate pe noi înșine la plimbare și da simple indicații.

Ca proaspăt imigranți am făcut multe lucruri: am închiriat un apartament într-o casă și în care urmează să ne mutăm zilele acestea, am încheiat contracte pentru energie și internet, am întâlnit oameni de treabă cu ocazia asta, am explorat magazine noi, zona în care ne vom muta, am mers cu taxiul, am aflat cum e să adaugi taxa 1, taxa 2, taxa 3 la prețul de la raft etc.

case in Montreal

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem III. La cratiță… dans la cuisine

Postarea aceasta e într-un fel despre mâncare. Lucrurile stau cu totul altfel atunci când nu ești turist și nu trebuie să vezi ce apuci să vezi până pleci, ci să te comporți pe cât posibil ca localnicii. Cum nu prea cunoaștem încă localnici, încercăm să ne comportăm ca la noi acasă și dacă asta se mai și poate, atunci nimic nu ne oprește. Sau… ne oprește.

Bucătăria ne-a așteptat utilată cu de toate și chestia asta e de mare ajutor (nu, n-am emigrat cu tot cu oale că m-am gândit că or avea și ăstia pe aici și pentru asta există Ikea cel puțin).

...citește mai departe ↑

O tură mică pe un munte mic mic: Mount Royal

Ce poți face într-o zi de marți, în a treia zi de Canada, când abia înrolat în rândul imigranților ai o groază de treburi – multe de făcut și mai multe de aflat, când abia te descurci pe străzile adiacente blocului unde locuiești?

Să vă spun drept, tocmai plecasem de la RAMQ (Régie de l’assurance maladie du Québec) unde depusesem actele pentru cardul de sănătate, Andrei se îndrepta spre muncă, iar eu îmi propusesem să dau o tură prin zonă în căutarea unui magazin alimentar – grocery, cum îi spune aici – și cum mergeam eu așa cu ochii numai denumiri de străzi, blocuri, reclame, oameni, semafoare, numărând multele cafenele și magazine de dulciuri văd că una dintre străzi se termină cu ceva deal împădurit. Mi se aprinde beculețul că trebuie să fie parcul Mount Royal-ului, dealul, muntele, cel mai înalt punct al orașului și desigur, mâncarea mai poate aștepta!

Montreal. Downtown.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem I. Buletinul de impresii

Deschid aici o serie de articole pe tema Oameni Suntem căci neavând cu cine sta la taclale toată ziua mi se adună foarte multe păreri și povești, iar eu mi-s tare vorbăreață și astea nu-s nici treburi profunde, ci chestiuni de zi cu zi pe care nu vreau să le păstrez doar pentru mine și astfel, vă includ vrând-nevrând și pe voi în duplexul România-Canada. Și apoi, o să intervină obișnuința și mi-ar plăcea să nu se piardă modul cum văd în prezent lucrurile.

...citește mai departe ↑

Nu mă îndur

Nu mă îndur să-mi potrivesc ceasul de la mână.

A rămas pe ora României pentru că în primele zile mi-a fost lene să o schimb, iar acum nu mă îndur. Nu mă întrebați de ce, nu sunt tristă, nu e ca și cum aș renunța la ultimul lucru de acasă (doar am toată averea într-un geamantan – vorba vine, că mai am și o cutie 😀 ) doar că nu pot renunța la timpul pe care mi-l arată. Stupid de uman, dar asta e cu toate că am pus ceasuri duble și la calculator și pe blog.

...citește mai departe ↑