Artă stradală, autor colectiv, stâlp anonim: afișele ca hârtia pier, capsele rămân.
Până la îngroparea cablurilor, se folosesc încă stâlpi de lemn.
Un graffti dintre cele multe.
Viața în cartier decurge liniștită și uneori ca-n codru. Liniștită pentru că nu mă mai tulbură sirenele gâtuite ale pompierilor așa cum se întâmpla când locuiam în blocul de sticlă, traficul e aproape inexistent, ca-n codru pentru că păsările asigură triluri non-stop. Aș mai putea adauga și ca la mare căci pescărușii îmi amintesc mereu de ea.
O altă observație e că deși nu prea mai aud trenul (și-mi trece la 20m prin spatele casei de foarte multe ori pe zi provocând trepidații în toată casa asta de lemn) continui să aud toate ciripiturile și idilele păsărești ce se înfiripă acum în prag de primăvară. Concluzia e sănătoasă în felul ei: mă obișnuiesc cu ce-mi displace și nu mă obișnuiesc cu ce-mi place 🙂
pasărea cu epoleți roșii sau Red-winged Blackbird (Agelaius phoeniceus) – acesta e masculul și are o voce strașnică – pacat că n-am eu destul zoom la aparat
Pe wikipedia scrie mai multe despre pasărea asta. Eu femele n-am văzut ci doi-trei masculi tare gălăgioși ce probabil își împărțeau teritoriul. Când zboară și-și desfac aripile ”epoleții” roșii se grupează într-un evantai tare fain pus în evidență de contrastul cu negrul intens al penelor.
Mierla americană sau American Robin (Turdus migratorius). Și dumneaei stă bine la triluri
Dintre chestiile descoperite prin cartier enumăr:
– mici spații numite grădini care se închiriază de la primărie și în care oamenii își cultivă două-trei straturi de legume – sunt dotate cu magazie de unelte, cu furtune de irigat și sunt împrejmuite cu gard de sârmă; nu știu care e strategia împotriva veverițelor;
– tot la capitolul ăsta există niște cotețe unde îți poți face propriul tău compost depozitând resturi alimentare;
Trei încăperi și reguli pentru producerea compostului, dar în general resturile de fructe și legume sunt cele recomandate. Evident, nu carne.
– câini maidanezi nu există, pisici însă am o bănuială că da pentru că am văzut vreo două-trei prin zonă, arătau vai de mama lor, scărmănate și ciufulite ca ieșite dintr-un club de noapte și dând semne de sălbăticie;
Maidanezele orașului
– unele străzi sunt curate, altele nu, făcând parte totuși din aceeași zonă; e ciudat să treci de la una la alta de parcă ai fi în orașe diferite – în comparație cu zona rezidențială de pe insulă la noi aici zici că e de-a dreptul ghetou cu toate casele lipite una de alta. Dar na, așa ghetou să tot fie!
– legat de case, sunt toate de lemn, iar electricitatea este de bază pentru lumină, căldură, apă caldă, gătit. În condițiile astea incendiile se mai produc, casele mai ard, pompierii încearcă să oprească extinderea focului și nu salvarea casei în sine pe principiul că o bârnă arsă oricum va dăuna structurii de rezistență. În fine, pentru asta sunt scări de urgență, pe exterior, din metal. Și tot pentru asta există asigurarea bunurilor
Deși par din cărămidă, acesta este doar învelișul exterior. Aici e o zonă rezidențială, aerisită, un fel de Pipera căci are și clădiri de birouri 🙂
Bisericile cred totuși că mai au și piatră sau beton pe lângă lemn.
Altă biserică. E plin orașul de ele, de obicei sunt masive și au stiluri arhitehtonice foarte diferite.
Ieri a fost ziua sportului și asta fără nici o planificare. Am ieșit la alergat ispitită de soare. Cam frig însă, mi-au înghețat mâinile. La vreo 30 minute după ce am ajuns acasă a apărut și Andrei mai devreme de la serviciu și avea chef de biciclit. Echiparea si pe cai! Și uite că după atâta lipsă de mișcare, am servit un mic duatlon improvizat din 5km de alergare și 15km de pedalat.
Pistă de biciclete și alergare 🙂 Downtown-ul de unde vă tot puneam poze la venirea mea în Montreal, e undeva acolo în zare
Lângă noi e o insulă și am făcut turul ei cu bicicleta de unde am pozat orașul și frontul de vreme rea ce îl amenință.
Azi ninge viscolind. Specialitatea casei.
A venit iarna. Ups! Nici n-a plecat…
Specific al caselor din Montreal, zona nerezidențială: case cu 2-3 etaje, scări metalice pentru accesul la etajele superioare, biciclete la scară. Deși par din cărămidă, e doar o fațadă, în realitate sunt din lemn.
”un zâmbet, o floare, o rază de soare”
Pisici multe am vazut si hranit in Mississippi! Mai sunt si prin alte state dar nu atat de evidente ca acolo.
Caini, niciodata!
Pasarea neagra cu epoleti rosii e foarte raspandita si la mine, adora sa te ameninte, canta bestial (am un filmulet in picasa si niste poze cu ea) si este foarte curajoasa, zboara in picaj spre tine daca i-ai calcat „teritoriul” (nu cel aerian desigur).
La mine ploua de doua zile si sunt disperata ca am gasit niste narcise si nu pot sa ies sa le fotografiez in voie, si e frig….:(
Te felicit ptr cei 20 de km parcursi, mi-ar placea sa-i simti sub talpi, nu din masina….
Corectie:
Te felicit ptr cei 20 de km parcursi, mi-ar placea sa-i simt sub talpi, nu din masina….
@Renutzu: mi-am dat seama de corectie caci stiu din ultimele tale postari cat de aiurea e sa locuiesti in zone unde depinzi de masina, unde nici macar plimbari nu poti face. Si-acum ploaia…
La mine e viscol de-a dreptul afara si cica tine doua zile 😀 Bine ca am apucat sa fac ceva miscare caci ma intorc la hibernare 😀
Cred ca o sa iau dslr-ul lui Andrei si o sa plec la pozat de pasari. Sunt incredibil de multe si felurite si e o bucurie sa stai sa le asculti.
Ooooo ce idee buna! Ia-l! Mi-am propus niste poze anul asta, dar n-am obiectiv cu zoom generos, ma gadesc ca poate ma scot cu lentila macro.
Maine daca nu ploua incep o alergare usoara ca de melc, spre seara cand autostrada nu mai e asa de galagioasa.
Garantat n-ai cum sa te plictisesti de trilul lor!
:))) Suna aiurea cu lentila macro ptr pasari, dar am testat-o si merge, numai sa stea pasarile la pozat 🙂
@Renutzu: eu nu prea folosesc lucruri care nu sunt ale mele – unde mai pui ca mi-am zgariat obiectivul de la G12, am 4-5 puncte albe pe el in care se pierde focusul si mi-e teama sa nu-l stric si pe-al lui Andrei. Fotografiile din ultimele luni sunt „muncite” in sensul ca am incercat sa pacalesc focusul sa se duca de pe zgaraieturi pe subiect si nu-i deloc simplu… eu mi-am facut-o, cu mana mea…
Spor la pozat pasari si la facut miscare. Astea doua ajuta mult starii de spirit 🙂
Îmi place viața ta de cartier. Aș închiria și eu o grădină să pun în pământ diverse și să văd cum cresc.
@Corina: din cate am inteles de la proprietara ar fi deja toate inchiriate, dar o sa le spionez gradinile sa vad cam ce se produce 😀
Frumusetea este pretutindeni ! Important este sa ai ochi sa o vezi !
casele de lemn ard bine,poompierii vin sa opreasca extinderea inciendiului la vecini, sa salveze oamenii. Oricum ce a fost inundat de pompieri nu mai poate fi locuit, fie de lemn fie de ciment ( instalatia electrica e praf, structura de rezistenta etc) dar casele au asigurari de incendiu care le acopera valoarea in totalitate.
@Arakelian: intr-adevar, asta pare sa fie cea mai buna metoda, dar nu pot sa nu ma intreb daca esti martor la un inceput de incendiu te imbraci si pleci? N-am vazut sa fie stingatoare pe nicaieri… Daca iti ia foc draperia de la o lumanare sa zicem, ai sanse sa o stingi daca esti pe faza, insa cu ce?
Stingatoare – noi aici avem in cladire. Si obligatoriu in aprt. senzor de fum – la un vecin s-a declansat la o bucata de noapte,accidental si urla.
Noi stam intr-o cladire cu 7 apartamente, cate 2 pe etaj si stingatoare n-am vazut sa fie puse pe undeva.
Senzor din-ala avem, ba chiar ne mai piuia la inceput cand ne-am mutat cam o data pe zi si ne cam speriam nefiind obisnuiti cu asa ceva. Proprietara a zis ca de la umiditate/aburi face, insa nu era cazul. Dupa o vreme a incetat ceea ce nu stiu daca e de bine sau nu 😀
ia vedeti, s-o fi terminat bateria?:D
nu e cu baterie, se mufeaza direct la curent printr-o priza mica ca cele de telefon 🙂