Oameni Suntem IX. Sindromul lui Bine

Una dintre marile greșeli pe care le face un om când emigrează (sau când pleacă de-acasă) e să spună celor de-acasă „sunt bine”. Dacă apuci să spui de prea multe ori că esti Bine, ești mâncat! Ai apucat să spui că e Bine și gata, i-ai tăiat portițele lui Rău, orice vei spune după se va întoarce împotriva ta. Dacă ai intrat deja pe drumul ăsta ține pentru tine tot ce nu-ți convine și fă-o ca lumea pentru că oamenii de-acasă sunt cu ochii pe tine și nu le scapă nici ceea ce ție îți scapă. Nu-i subestima și nu zice ”da, binee!” că ei au un simț în plus de când ai plecat.

...citește mai departe ↑

Impas din prea multe idei

Nu e deloc simplu să stai și să nu-ți coordoneze cineva (cu autoritate) timpul. Vorbesc de stat adevărat, nu de cele două zile de week-end sau de o săptămână de concediu. Dacă mai adaugi și ieșirea din contextul uzual (și extrem de confortabil) atunci descoperi că e destul de greu să umpli timpul cu chestiile pe care ți le dorești cu adevărat.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem VIII. De-ale zilelor ce trec…

cer seninToată lumea îți spune că în Montreal iarna e lungă. Normal că tu speri să nimerești un an bun în care sfârșitul de martie să plesnească mugurii pe crengi. Aici însă până și copacii știu că 1 aprilie e ziua păcălelilor și nu se lasă amăgiți de unele zile cu soare și cu zece grade.

Obișnuința de care mă întreabă toată lumea e ușor amânată căci pe lângă lucrurile bune de pe aici există și unele, precum mâncarea, unde nu găsesc motive de laudă. Eu nu sunt nici dintre cei care ajunși pe alt tărâm ori ridică în slăvi tot ce văd, ori critică tot ce mișcă. Nu există locul perfect și chiar dacă ar exista și am ajunge acolo, ar trebui să treacă mulți ani ca să putem spune că-i aparținem și noi întrucâtva.

...citește mai departe ↑

Oameni Suntem VII. Cifra doi pentru gunoi

Gunoiul e un subiect căruia nu îi acordăm, cred eu, importanța cuvenită. Dacă te gândești că un obiect X devine gunoi după ce îl folosim și nu mai avem nevoie de el atunci noi și acțiunea noastră suntem cei care transformă obiectul X în genericul gunoi. Viața gunoiului însă abia începe și în drumul său spre moarte (sau spre veșnica purtare în vânt pe câmpii…) uneori e norocos și se reîncarnează în obiecte. Cine îl face norocos? Păi tot noi, reciclând.

Am observat pe cât am putut până acum ce se întâmplă cu gunoiul în Montreal și de la o reciclare lejeră venită din spirit civic până la cumpărarea produselor făcute din materiale reciclate nu pare o cale prea lungă.

Veverița și captura dintr-un tomberon uitat deschis..

Veverita gunoiera

...citește mai departe ↑