Is typing…

iată-ne: față în față, privind în gol,
ar putea foarte bine să ne mute cineva
ca pe două manechine de plastic
să ne asemuiască din haine 
să ne apropie din decor
ca să rămânem aceiași

îmi spui ce bine că ne-am cunoscut,
în timp ce clipesc milimetric pe sfoara prezentului
și tot nu reușesc să fiu aici și acum

abia când se lasă întunericul
ne împreunăm pe o traiectorie
unde palmele nu trec una pe lângă alta 

poate că totuși ne-a mai rămas un simț

ți-aș deschide ochii pentru asta,
dar încep să-ți povestesc o altă viață
și redevenim singuri

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.