Cum te simți

cum te simti

Mă simt ca o umbră bântuind holurile,
ca o plantă ce nu crește-nspre lumină,
ca un păianjen flămânzind pe pânza incompletă,
ca un geam prăfuit pe partea unde nu bate niciodată ploaia,
ca un tablou atârnat doar pentru că exista un cui,
ca un om care nu cere cu voce tare.
(ca un om neîntrebat Cum te simți)

...citește mai departe ↑

Is typing…

iată-ne: față în față, privind în gol,
ar putea foarte bine să ne mute cineva
ca pe două manechine de plastic
să ne asemuiască din haine
să ne apropie din decor
ca să rămânem aceiași

îmi spui ce bine că ne-am cunoscut,
în timp ce clipesc milimetric pe sfoara prezentului
și tot nu reușesc să fiu aici și acum

abia când se lasă întunericul
ne împreunăm pe o traiectorie
unde palmele nu trec una pe lângă alta

poate că totuși ne-a mai rămas un simț

ți-aș deschide ochii pentru asta,
dar încep să-ți povestesc o altă viață
și redevenim singuri

...citește mai departe ↑

Trei femei

Eu un trecator, ele un poem…

Azi am zărit pe treptele înalte ale unei case
trei femei.
Una fuma, una plângea, una privea.
Aveau ochi de mame,
ochi de femei din comunism,
ochi de femei care robotesc din zori în zori,
ochi fardați cu negru o dată la trei zile.

Două vorbeau o limbă necunoscută mie,
iar cea de-a treia plângea
ca-n toate plânsurile pământului.

...citește mai departe ↑

Între două maluri

Prin viaţă, mi-aş spune,
treci mai mult de unul singur,
oamenii
sunt făcuţi să curgă ca apele
de la sus la jos,
de la vâltoarea din munţi la adâncul din mări
de la secătuirile de sub soare
la freamătul strunit de sub sloiuri.

Oamenii? Nu,
mi-aş spune,
oamenii sunt făcuţi pentru

...citește mai departe ↑

Atât de puţin

marea, omul si intinderile nesfarsite

În universuri mici
întinderile largi
devin întrebări.

Dar în oamenii mici
întrebările mari
redevin mări?

Omul ce şade
mulţumit cu puţin
e tot omul de ieri
ce-alerga jinduind?

Omul ce arde
pentru atât de puţin
e tot omul de mâine
ce l-aşteaptă senin?

 

...citește mai departe ↑