E totuși iarnă pe munte, mi-a reamintit Turnu

Piatra-Craiului-Turnu-330-rw.jpg

Nu știu de ce mă păcălea memoria că aș avea cine știe ce experiență într-ale mersului iarna pe munte… Am destule ture prin zăpadă, însă în doar două ture din patru am folosit cu adevărat colțarii și pioletul pentru înaintarea în siguranță, existând un risc ridicat de alunecare (ultima în 2011 pe Valea Albă, a trecut ceva timp…). În toate cazurile precedente era destulă zăpadă cât să ți se afunde piciorul și să bați o urmă, acum însă am aflat cum e să te bazezi doar pe colțari. Dacă știi să ai încredere în ei.

...citește mai departe ↑

Maratonul Piatra Craiului 2015

MPC-ViorelMicu-1

Dacă în alți ani abia așteptam să trec pe sub poarta Sosirii, acum amânam… parcă nu-mi venea a crede.
Un MPC care a început dureros, pe la kilometrul 4 deja „abandonasem”, dar durerea din dreapta a trecut subit și am hotărât să mă simt bine cât ține, fără tactici, dozare de efort, conștientă că oricând poate să doară din nou.
Carpe diem.
Am iubit pantele pe care le-am urcat, am alergat cu drag pe grohotișuri, am lăcrimat la aplauzele voluntarilor de peste tot și m-am hrănit cu fericire pe poteca spre Zărnești plină de brândușe peste care, când și când, un fluturaș zburda, renăscut și el de superba zi de toamnă.
După 5h32′ treceam linia de sosire, a doua fată.
Felicitări Cindy și tuturor fetelor, data viitoare fiți în locul meu, senzația e incredibilă!

...citește mai departe ↑

Înconjur de Crai în alergare, un MPC invers

Piatra-Craiului-500.jpg

La mulți ani, dragă Mike!

O miercuri pe munte, un „MPC invers”, o tură pentru a nu sta acasă de ziua ta – faină idee, o să am grijă să o aplic și în cazul meu de-acum încolo, întâiul dar e acela de a-ți dărui ziua!

După două ture făcute de curând cu aproximativ aceleași lungime și diferență de nivel, Craiul nu se lasă așa ușor: am terminat tura aproape terminate. N-am alergat în ritm de concurs, am avut destule pauze și totuși… ceva n-a mers ca uns. Ori e vreun „blestem” să nu faci MPC-ul invers ori e sindromul de miercuri – corpul știe că abia în weekend va fi pus la treabă, ce-i aia să mergi pe munte miercuri?!?

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului – nordica prin nori, capre negre și o noapte de pomină

Piatra-Craiului-Nordica-7318.jpg

La capătul unui marș lung cât o zi de vară, pui cortul chiar pe creastă, cu răsăritul într-o parte și apusul în alta, capre negre se apropie curioase, vântul începe să rostogolească norii la picioarele tale și iarba înaltă foșnește de parcă armate de picioare imaginare ar umbla-o, luna se ridică peste Bucegi de începi să vezi ca ziua spinarea de dinozaur a crestei Craiului, mai târziu, abia îți găsești un loc de contorsionat trupul istovit printre pietrele de sub cortul montat cu maximă îngăduință pe terenul nepotrivit, iar vântul ce pare să facă parapantă din cort se oprește două secunde, suficiente însă pentru a spera în nesomnul tău că poate s-a oprit și, abia atunci, șuieratul turbat din înaltul cerului se prăvălește peste tine și într-a treia secundă cortul redevine o barcă în furtuna ierbii…

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului, cu fetele în circuitul zmeurei… necoapte

Piatra-Craiului-38_w.jpg

A fost puțin ciudat să mă simt în Crai ca la patruzeci de minute de casă, o senzație cu totul nouă – prima tură cu plecare din Brașov 🙂
O tură frumoasă și relaxantă cu fetele, la inițiativa și ideea Vioricăi, cea care a și denumit traseul „circuitul zmeurei”, cu timp de zgâit la floricele și cu recomandarea că merită urcușul greu (sau coborârea, tot grea, depinde din ce sens veniți) pentru câte tufe de zmeură sunt în zona Tămășelului, numa’ singuri să nu mergeți că e la Moș Martin acasă.
Totul până la zmeură însă, mai trec două-trei săptămâni până se coace.

...citește mai departe ↑

Piatra Craiului, creasta sudică

Piatra-Craiului-Sudica-5120-rw.jpg

Creasta Piatrei Craiului ademenește inevitabil și cu toate că am tot ajuns pe diferite segmente de creastă, se întâmplă ca parcurgerea integrală sau chiar pe jumătăți să se întâmple destul de rar. Așa se face că Mike mai mersese pe sudică cândva demult și atunci iarna, Andrei avea și el niște ani, doar eu am mai fost acum trei ani când am parcurs integral creasta la o zi de vară. Un motiv bun să revenim împreună mai ales că s-a anunțat, citându-l pe Andrei, „cel mai bun week-end din an”.

...citește mai departe ↑

Pagina 12345