[Drumeții cu copii] Prăpăstiile Zărneștilor – răcoare pentru părinți, pietre și grote pentru pitici

Până să am copii nu vedeam Prăpăstiile Zârneștilor ca pe un traseu de sine stătător, ci ca o porțiune dintr-unul mai mare pe care te duci sau vii de undeva. În intervalul de vârstă în care picii nu pot merge prea mult și nici nu mai acceptă/nu mai pot fi cărați, începi să cauți idei unde să mergi, să-ți placă și ție, să le placă și lor, să nu te ardă prea tare soarele cât aștepți analiza fiecărei insecte moarte, să nu fie țânțari, să fie și stânci pe care se pot cocoța și, evident, pietre pe alese. Am venit aici cu Miruna bebe, cu ea în sistemul de purtare, cu ea pe post de mini drumeț năzuros, dar de data aceasta, alături de verișoara ei, parcă i-a plăcut cel mai mult.

Sâmbătă, 10 iulie 2021, Piatra Craiului
Traseu: Fântâna lui Botorog – Prăpăstii și retur (10km, ~4h cu o pauză mare pe pătură)
Trupa: Miruna și Ema cu părinții Andrei, Claudia, Ștefan
Taxă: 5 lei/adult/zi, se achită la ranger-ul prezent la intersecția cu drumul de Măgura sau în Zărnești

Sfat: chiar dacă nu vă vine să mergeți suplimentar cu mașina (ca noi!), de la intersecția cu drumul de Măgura continuați înainte pe dreapta râului până spre barieră. Veți scuti 2km de mers cu cei mici printre mașini, praf și soare, iar cei 4km dus-întors economisiți înseamnă și mai multă energie care poate fi folosită pentru a continua prin Prăpăstii/Cheile Pisicii.

În ce privește aglomerația, e destulă în această perioadă de vacanțe/concedii, însă dacă vă gândiți că mergeți acolo pentru munte adică pentru privit pe verticală nu pe orizontală, dacă vă goliți mintea de observatul altora, o să vedeți cum se creează spațiu pentru toată lumea.

În practică, chiar se produce distanțare între grupuri și aș exagera dacă aș spune că m-a deranjat prezența altora. Drept dovadă, am avut și surpriza plăcută de a vedea o capră neagră ce a traversat drumul de pe versantul dinspre Măgura spre cel cu Poiana Zănoaga, ori ce poți aștepta mai mult de la un loc atât de umblat?!?

La intersecția cu traseul prin Cheile Pisicii am găsit un colț bun de întins păturica, cu umbră și iarbă mică și liniște, chiar dacă la o aruncătură de băț era drumul pe care se scurgeau în ambele direcții oameni și bicicliști – se prea poate să fi nimerit noi ziua cu turiști educați!

Pentru copii este interesant să-i vadă și pe cățărători în perete, să observe cum izvorăște apa iar apoi dispare sub grohotișul alb, să-și bage nasul prin toate scobiturile din stâncă (mai puțin cele dosite care au fost transformate în toalete…), să se joace în râu sau, pur și simplu, să alerge, adunând mai mulți kilometri ca noi. Și căzături…

Fetele s-au împrietenit cu un băiețel și au vrut să meargă cu toții de mână 🙂

Poți să simți muntele și pe un forestier… cu așa pereți

Capra neagră, Degetăruț (Digitalis grandiflora), Nopticoasa cea albă și parfumată (Hesperis matronalis), unul dintre izvoare.

Ștevie de munte (Astrantia major). Odihnă la răcoare. Frații și verișoarele 🙂

Energizată de clătite și cireșe nu mă pot abține să nu dau o tură rapidă solitară prin Cheile Pisicii

Și copiii mari se joacă 😉 Foto: eu și Ștefan

Din satul Măgura spre Bran și Bucegi, cu zumzet de gâze și miros intens de fân copt ce urmează să fie cosit

1 Comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.