Postăvarul sălbatic. Circuit cu Drumul Șerpilor și Valea Lamba Mare

Numele Postăvarului e invariabil legat de Poiana Brașov și de pârtiile de schi, dar e un munte cu atâtea chipuri încât de stai în Brașov și colinzi tot felul de poteci, ajungi să nu te mai saturi de el și să-l apreciezi la adevărata-i valoare. Nu mai fusesem pe aceste două trasee mai puțin cunoscute și umblate și n-am fost dezamăgită. Drumul Șerpilor m-a impresionat în mod deosebit și chiar dacă e o urcare aproape continuă, te simți în inima și în sălbăticia muntelui, departe de tot ceea ce credeai că știi despre Postăvaru.

...citește mai departe ↑

Bucegi în familie – Omu și Doamnele

Drumeția e prima și marea dragoste când vine vorba de munte, alergarea și florile au venit după, în mod firesc, fiind mereu preocupată de a vedea mai mult și de a ști ce văd. Chiar și atunci când urc la Omu în plin sezon turistic în Bucegi, eu aleg să văd muntele și nu-mi doresc să am potecile doar pentru mine, o exclusivitate cât se poate de egoistă când vine vorba de trasee clasice, foarte cunoscute. Oamenii de munte sunt egoiști în marea lor parte, pasiunea aceasta cere mereu mai mult și dacă se poate doar să primești, dar foarte rar să împarți și/sau împărtășești (vorbesc de oameni de munte, nu de turiștii care fac două drumeții pe an, una la Omu și alta pe Moldoveanu). Poate tocmai de aceea, am parte de poteci frumoase și cu puțină lume sau chiar deloc, cum a fost și în drumeția de față.

...citește mai departe ↑

Primăvara în Munții Țaga

Muntii Taga catre Magura Codlei

Sunt câteva locuri deosebite lângă Brașov, iar Munții Țaga sunt unul dintre ele. Peste drum de Piatra Craiului, cu ocheade lungi spre Bucegi sau Iezer sau Făgăraș, cu drumuri și semne antropice, dar pustii cât ține ziua în perioadele când nu se pășunează. E drept, nici nu te cațeri ca-n Piatra Craiului și nici nu strângi diferențe de nivel impresionante, dar uneori tot ce-ți dorești e „să ai un munte doar pentru tine”, să iei la picior o muchie, să străbați păduri și să analizezi munții din jur de câte ori se schimbă unghiul. Iar dacă vrei… e și un loc unde te poți pierde 🙂

...citește mai departe ↑

[Leaota] Creasta între Sântilia Mare și Dudele

Leaota iarna caine plimbaret

În „deșertul alb” viscolul nu-ți lasă fire de nisip pe piele, ci în memorie, acolo unde topirea e mult mai lentă și unde n-ai vrea să te speli bine, bine.

Trei prieteni și un câine, provocările unui traseu nou, în condiții de iarnă pe un munte de care mă simt tot mai atrasă și care nu e atât de „departe” pe cât consideram cândva. Altfel, e un sentiment reconfortant acesta că oricât aș umbla, e și mai mult de umblat, și asta doar dacă socotesc munții apropiați Brașovului.

...citește mai departe ↑