4 zile în Cernei-Mehedinți. Domogledul

Trasee muntii Mehedinti.

Greu cu munții care-s departe, scumpi vederii și dragi sufletului!
Mie cu atât mai mult cu cât n-am crescut prea departe de ei, ba am și venit în zonă cu excursii școlare, dar accentul nu se punea pe trasee. Îmi amintesc prea bine că-mi doream să urc tot mai sus, ceva, ceva tentative având eu, de una singură sau cu colegii. Cea mai arzândă dintre dorințe pe vremea aceea era să urc la Crucea Albă, nu știu de ce, cred că era singurul traseu de care auzisem și iată că după aproape 20 de ani am ajuns. Mi-a luat ceva, nu? Crucea m-a impresionat prin simplitatea ei, dar mai mult alura temerară a pinilor, crestele calcaroase, jocul vântului cu norii…

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Poiana Beletina și Crovul Mare

Localnic coborand muntele cu vitele la salase.

De când am auzit de Crovurile din Mehedinți acum câțiva ani, mi-am dorit să le văd. Se mai numesc și Poienile de Sus și ambele denumiri, crovuri și poieni, îmi sunt mai mult decât familiare, fiind folosite în mod curent în limbajul rural al satului gorjean unde am crescut. Am păscut vacile prin crovuri și pe Poieni, pe cioacă, pe deal, pe față, dar și pe dos, care dos putea fi la vale sau la deal, prin Valea Cășii (~ casei) sau prin Valea Ursului, pe Piticu sau pe la Ciocu’ lui Bălan, denumirile fiind mai mult sau mai puțin inspirate și de multe ori fără a avea legătură cu sensul propriu al cuvintelor: față înseamnă versantul expus la soare al unei văi, dosul versantul din umbră, la deal și la vale sunt de fapt vestul și estul, în deal și în vale sunt nordul și sudul, iar crovurile…

...citește mai departe ↑

4 zile în Cernei-Mehedinți. Cascada Vânturătoarea, revenire în Carpați

Muntii Cernei. Cascada Vanturatoarea

Observ tot cu o sete îndelung răbdată și abia pot ține pasul minții cu ceea ce văd, aud, miros, ating. Simțurile mă năpădesc cu informație parcă anume în ciuda singurului gând prezent, aparent steril, însă pus pe interpretat în mii de tonalități: sunt la munte, din nou la munte, veeezi??? munte!!! În trup simt cum se întoarce la datorie un prieten vechi, entuziasmul, împrăștiind energie în stânga și-n dreapta de-mi simt mușchii zâmbind și sângele alergând nebunește să ducă inimii deja înviorate vestea cea mare: suntem acasă, în Carpați!

...citește mai departe ↑

Cum m-am întâlnit cu Fericirea

Am găsit fericirea ieri pe munte.

Am stat o vreme una lângă cealaltă, dar n-am avut curajul să o întreb de ce mă lasă să o văd, să-i stau alături. Pesemne mi-a ghicit gândurile pentru că am auzit-o şoptind:

Oamenii ar opri timpul în loc de-ar putea, dar nu s-ar opri pe sine. Eu alerg mai mereu după ei, însă ei nu stau locului nici o clipă…

Apus de soare în Bucegi

...citește mai departe ↑

Plimbare de noiembrie la Mălăieşti


Printre turele de tot felul un loc special îl ocupă cele lejere, de plimbare, în care nu te grăbeşti spre destinaţie şi în care e musai să rămâi să dormi la o cabană. Dacă la toate acestea adaugi şi faptul că n-ai fost încă la o anume cabană sau ai fost aşa de demult că mai vrei o dată, atunci Mălăieşti devine o destinaţie numai bună de un week-end de noiembrie când mai toată ţara moţăie sub un plafon aşezat de nori gri. Aveam să aflăm că deasupra norilor muntele se scălda în soare.

...citește mai departe ↑

Pagina 1234