[Jurnal în mișcare 09’24] Toamna se numără brândușele

Septembrie e luna în care am fost trei zile cu Mike prin Alpi. Luna în care am scos cel mai bun timp în alergare pe zece kilometri. Luna în care am ajuns pentru prima oară în Sicilia. Între aceste momente memorabile a fost însă multă muncă, rutină de zi cu zi, oboseală, plus planificarea pe repede-înainte a vacanței de toamnă – e mult mai ușor să mergi la munte decât la mare!

Strava zice că în septembrie am alergat doar 114km cu 2145m+, dar am drumețit 75.5km cu 4340m+, aici intrând cele trei zile cu Mike prin Alpi și alte șase scurte plimbări în familie. Un singur concurs, cursa orașului – Altstätter Städtlilauf, 10km în care am reușit să scot ce-a fost mai bun din mine. Apoi a lovit un virus și mini vacanța în Sicilia, astfel că luna s-a încheiat destul de leneș…

Notă: brândușele de toamnă (Colchicum autumnale), din poza de deschidere, sunt niște plante foarte interesante. Au frumusețe și o fragilitate angelică cât cuprinde, dar sunt foarte toxice. Mai mult, toamna apar florile, dar frunzele și fructul abia în primăvara următoare. E aproape imposibil (când nu înveți/citești despre asta) să faci legătura că ar fi aceeași plantă. Ce te încântă toamna, te intrigă primăvara. Așa de multe toamna, obișnuiesc să apară în buchețele înghesuite, și totuși primăvara… câte una.

*

1 septembrie. O foarte scurtă plimbare în Pasul Julier, că deh, când se strică mașina, vrei să o mai verifici pe drumul spre casă (după faina tură de sâmbătă la ghețarul Morteratsch), prilej să ne încercăm norocul cu marmotele. Nu ni s-au arătat nici de data asta, poate și pentru că nici Mirunei nu i-a tăcut gura…

*

6-8 septembrie, trei zile prin Alpi cu prietena mea Mihaela/Mike, o traversare din Kandersteg până în zona Interlaken, în care am mers după cum ne-au inspirat potecile (53.5km, 3700m+). Am avut parte de peisaje și de o vreme de vis, am fost aproape de ghețari, ne-am desfătat încontinuu privirile cu treimiari și patrumiari, am dormit la cort și am mâncat la firul ierbii.

Jurnalul e deja scris (de aceea am și întârziat cu rezumatul lui septembrie), e lung, cu zeci de poze, dar tot simt nevoia să adaug că puține ture se compară cu cele alături de prieteni, mai ales când dorul e un fel de sarea-n bucate 🙂

Cursele bune se cunosc după start

14 septembrie, Altstätter Städtlilauf (ediția 38), o cursă de 10km prin oraș sub forma unui „infinit” repetat de cinci ori, cu urcări și coborâri, curbe, piatră cubică, ce să mai, tot tacâmul pentru a nu te lăsa furat de peisaj = încurajări.

Cu timpul de 43:58 am fost a 7-a la open feminin din cele 22 de curajoase (ca o amatoare veritabilă după primele șase cu timpi și siluete de atlete) și prima la categoria de vârstă 40-50.

Dar mai important pentru mine este că pe distanța de fix 10km am scos 42:56, PB cu peste un minut față de ultima astfel de ispravă. Nu credeam că se poate mai bine, doar nu întineresc, însă în condiții aproape ideale… e loc (vreme răcoroasă, odihnă++, fără ovulație sau PMS, cu încălțări potrivite, cursă după amiaza când se potențează cele două cafele ale zilei etc. etc.).

Iar legat de odihnă, trebuie să spun că ce-i al ei, e-al ei! fiind după lunga drumeție în Alpi, îmi simțeam mușchii destul de obosiți, astfel că nu am mai ieșit să alerg deși tare simțeam nevoia!, ci am făcut doar gimnastică ușoară acasă, stretching, dar și pe acestea fără să insist.

Atmosfera a fost faină, vremea friguroasă pentru privitori, dar cumva perfectă pentru alergători, dovadă că și primul meu kilometru a fost cel mai rapid (3:41) pe motiv de… „repede, repede, să mă încălzesc!”. De pe margine am primit atâtea hopp! hopp! Claudia! (cum ar zice Miruna, am fanii mei) încât n-am putut să las ritmul să scadă.

Ce-i drept, a intrat tare bine alergarea asta, kilometru după kilometru, fără să simt că mi-e greu, ci doar că mi-am cam atins nivelul și mă simt bine acolo sus, aproape de maxim. Am savurat cursa, mai ales că nu vedeam pe nimeni în față, fetele foarte bune se duseseră demult, dar nici nu mă simțeam urmărită (sic!). Exact cum îmi place mie: să alerg tare de dragul alergării și să nu adaug sentimente negative legate de concurență!

La premiere, am avut surpriza să fiu chemată și lângă podiumul open ca fiind cea mai rapidă din Altstätten/Valea Rinului, primele fete fiind de prin alte localități. Nu știu care să fie motivul de nu sunt prea multe localnice, poate puține au chef să alerge printre cunoscuți (la categoriile mici de vârstă au fost sute de fetițe, dar pe măsură ce se trece la eleve, la junioare, numărul scade drastic).

Miruna a alergat și ea la cursa fetițelor de 6-7 ani, 1.1km, și a trecut linia de sosire a 18-a din 77 în 5min10sec. Având în vedere că a pornit de pe ultimul rând, că am interceptat-o stând de vorbă cu o colegă și i-am reamintit că e la un concurs, să stea la povești după, a recuperat destul de mult și mai avea destule resurse la final.

Foto: Andrei P., Lorenzo C, organizatorii.

*

21 septembrie, cea mai lungă alergare a lunii, 23km cu 1100m+, a noua urcare la St. Anton a anului.

La capitolul cifre, toate sunt mai mici în ultimele luni, dar e și normal, am adăugat jobul în ecuație și nu-mi pare rău. Dar tot trebuie făcut ceva la capitolele motivație și organizare.

(vă încurajez, ca în orice activitate ați face, mai ales hobby-uri, să aveți un soi de jurnal, săptămânal, lunar, de care-o fi; este de ajutor pentru o comparație justă atunci când trece timpul și ai percepția că lucrurile merg mai rău sau mai bine. )

*

22 septembrie, încercare de drumeție în familie la Malbun, dar cum Miruna nu a cooperat, ne-am întors după doar trei kilometri. Mai sunt și din astea.

*

29 septembrie – 3 octombrie, Sicilia. O experiență nouă despre care voi scrie în jurnalul lui octombrie. Fără prea multă mișcare, dar am reușit să strecurăm mici plimbări care să mulțumească pe toată lumea și să ne facem o idee. E un loc cu de toate, cu adevărat plin de contraste, iar în această perioadă a anului temperaturile mi s-au părut perfecte. Mai ales când pleci și revii la 11 grade și ploaie.

Galeria ici-colo