Articole cu tag-ul: Elveția

Jurnale de munte și călătorie, colecție de flori pe culori, versuri, povești reale sau închipuite. Un blog despre oameni și frumusețea lumii.

Engelberg, drumeție în doi de ziua Elveției

2026-08-12 · MUNTE · 2 comentarii ·
Engelberg drumetie in doi

Cum nu ni se întâmplă prea des să rămânem doar noi doi și să petrecem zece ore pe munte, această tură ocupă un loc special. Viața de părinți implică ori trasee scurte ori mers cu rândul, dar uneori reușim să ne aducem aminte cum era pe vremea acelor șapte ani dinainte să apară Miruna.

Am mai fost în Engelberg anul trecut, tot de Ziua Elveției, lucru realizat ulterior după ce am găsit cazare: coincidență sau nu, dacă anul trecut a plouat și n-am văzut mai nimic, anul ăsta poate recuperăm! Zis și făcut, am găsit un traseu de tip circuit care să umple ziua și ne-am pus la drum. De la marmote, morene, ghețari, floricele mii, coborâri lungi și mărșăluit vreo două ore prin ploaie… am avut de toate. Inclusiv febră musculară pe care am dres-o a doua zi la o plimbare prin Lucerna.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’26] vacanța de vară, mereu o provocare

2026-07-31 · MUNTE, Pagini de jurnal · 4 comentarii ·
vacanta de vara familie Aletsch gletscher

La fel ca în ultimele patru veri, vacanța familiei e impusă de cea școlară elvețiană, care debutează la început de iulie și se termină în august, cinci săptămâni în perioada cea mai instabilă meteorologic. Invariabil, le-am trăit pe toate, de la frig la caniculă, de la secetă la ploi interminabile. Să bifăm „și la munte și la mare” în doar două săptămâni a fost mereu o provocare, adică un ping-pong Elveția-Italia, iar mașina noastră și-a păstrat obiceiul de-a ne face probleme când ne punem la drum lung. Cumva i-am supraviețuit și anul acesta, dar poate reușim ca următoarea vacanță de vară în familie să fie altfel, altcumva, altundeva, altceva.

...citește mai departe ↑

Alpstein #înAlergare – fuga de… zăpadă

2026-06-17 · MUNTE · 2 comentarii ·
Alpstein trailrunning

Dacă alegi doar potecile evitând puținele drumuri, atunci în Alpstein ai cu siguranță nevoie de mai multe perechi de ochi, rareori putând să vezi și peisajul din mers. Când nu e vorba de versanți abrupți sau de pasaje asigurate cu cabluri, în AlpStein sunt… pietre. Multe pietre, predominant calcaroase, de toate mărimile și curburile, gata să frăgezească glezne și să rupă pantofi.

Ștefan a plănuit un circuit care a întrunit la superlativ toate națiile geologice, cu vreo șase urcări și desigur, tot atâtea coborâri, la finalul cărora picioarele erau praf, dar mintea mândră. De obicei prima tură serioasă a anului coincide cu o cursă (nu faceți ca mine!), dar de data asta a ieșit un antrenament pe cinste, dată fiind și motivarea reciprocă în momentele cu energie mofturoasă…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 07’25] Munte sau mare, vacanță și ploaie

2025-07-31 · Elveția, Pagini de jurnal · 4 comentarii ·
vacanta la mare si la munte ploi de vara

Dacă copilul are vacanță, musai și părinții, astfel că am evadat din Altstätten pentru două săptămâni. Ecuația munte-mare-munte ne-a adus de toate, însă punctul comun a fost ploaia și, de neignorat, frigul. Cerul a continuat să toarne și după ce ne-am întors, soarele fiind scump vederii, iar cele 18 grade pentru zile la rând… de pomină.

A plouat în timpul celor două curse ale lunii, a plouat în Dolomiți, a plouat în Veneția, iar când n-a făcut-o ziua… a plouat noaptea. Ba chiar a fost ciudat ca după trei nopți la cort adormite în răpăială și tunete, în a patra, fără ploaie, să mi se parcă greu de suportat zgomotele din camping.

Altfel, e (deja) august și n-am prins bronz, cum nici roșiile și murele de pe balcon culoare, dar cel mai dificil e să lucrezi de-acasă cu un copil plictisit pe care îl poți scoate afară doar între două torențiale, asta dacă nu plouă mocănește toată ziua…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 05’25] Mai cald, mai rece

2025-05-31 · Elveția · 3 comentarii ·
Papucul Doamnei orhidee

Viața are acest dar de a combina lucrurile într-un mod cald-rece ce te ține în priză: regăsesc în pădure tufele de Papucul Doamnei, mă bucur ca un copil, revin acasă, intru pe internet și dau de valul de ură ce mă mâhnește peste măsură. Prostia e normalitate, decența e subiect de râs… și-mi vine iar s-o apuc câmpii.

Unele luni sunt mai lungi ca altele atunci când emoțional ardem mai intens. Eu, recunosc, ca dintotdeauna, că implicarea civică mă consumă foarte tare, iar alegerile prezidențiale au ars multe lemne în bătătura sufletească.

Noroc că natura și sportul mă aerisesc și mă educă încontinuu, că pot lăsa rețeaua socială din mână pentru o doză de mișcare intensă când dependența vrea să preia controlul. Oricâte am cere de la alții, dacă nu începem cu noi înșine, suntem doar niște copii cu tantrumuri…

...citește mai departe ↑

Pagina 12345