[Jurnal în mișcare 10’25] Povești de voluntar
Octombrie a fost jumătate despre România, jumătate despre revenirea la viața din Elveția, ploaia și oboseala fiind numitorul comun. Copacii parcă s-au colorat pe furiș, nopțile s-au dovedit insomniace, zilele dornice de moțăit. O toamnă pe repede-nainte! Să fiu voluntar la cursa locală a fost singurul punct de pe listă. M-am lăsat descurajată de vreme, de zilele întregi sub ceață, depresive fără efort, dar și faptul că urmează monotona „iarnă” de pe Valea Rinului, până în martie, dacă nu, chiar aprilie. Cert e că atunci când n-am parte de destul munte, se simte din plin…





