[Jurnal în mișcare 10’25] Povești de voluntar

alergare voluntar Valea Rinului

Octombrie a fost jumătate despre România, jumătate despre revenirea la viața din Elveția, ploaia și oboseala fiind numitorul comun. Copacii parcă s-au colorat pe furiș, nopțile s-au dovedit insomniace, zilele dornice de moțăit. O toamnă pe repede-nainte! Să fiu voluntar la cursa locală a fost singurul punct de pe listă. M-am lăsat descurajată de vreme, de zilele întregi sub ceață, depresive fără efort, dar și faptul că urmează monotona „iarnă” de pe Valea Rinului, până în martie, dacă nu, chiar aprilie. Cert e că atunci când n-am parte de destul munte, se simte din plin…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’25] Cireșar a dat drumul… la Cuptor

cireșar iunie

În iunie, popular Cireșar, s-a lăsat deja cu prea multă vară. Bernina Gletcher Marathon, competiția principală a anului, bate la ușă, de aceea alergările lungi montane s-au îndesit pe cât s-a putut. După, boierie – concediul cu familia și prietenii pentru care nu am nevoie de pregătire: sunt bucuroasă și nerăbdătoare ca un copil!

Iunie a fost și o lună a meditatului îndelung asupra pasiunilor pentru care dedic mult timp, muntele, alergarea și scrisul, părându-mi-se că neglijez altele. Ar fi multe de spus aici, cert e că nu le pot face pe toate bine, iar organizarea, prioritizarea nu se întrec cu adhd-ul meu. Cert e că mă simt cu musca pe pălărie și ce poate fi mai enervant vara decât musca?!? Țânțarii! Reali sau figurați, fiecăruia după cum îi fierbe sângele…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 02’25] Antrenând mintea, picioarele o vor urma

Antrenând mintea alergare iarna padure ecou

Februarie nu e printre preferatele mele, dar cea care se încheie azi a fost suportabilă. Nu am făcut nimic memorabil, dar poate rămâne în istorie ca luna în care am început să învăț germană elvețiană. Că dacă nu mă motivez să evoluez cu cea standard, măcar să înțeleg mai mult din ce vorbesc colegii mei de serviciu sau de alergare, mamele de la școală sau, pur și simplu, unii oameni din jur cu care simt nevoia să comunic mai bine.

Cu alergarea, simt că am început bine sezonul, dar pentru că întotdeauna e loc și de puțină dramă, faptul că nu întineresc vine la pachet cu rugină ici-colo… Iar dacă spuneam cu superficialitate că antrenând mintea, picioarele o vor urma, am cobit. Acum chiar trebuie să fac asta.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’24] Toamna se numără brândușele

branduse de toamna Herbstzeitlose Colchicum autumnale

Septembrie e luna în care am fost cu Mike prin Alpi. Luna în care am scos cel mai bun timp în alergare pe zece kilometri. Luna în care am ajuns pentru prima oară în Sicilia. Între aceste momente memorabile a fost însă multă muncă, rutină de zi cu zi, oboseală, plus planificarea pe repede-înainte a vacanței de toamnă – e mult mai ușor să mergi la munte decât la mare!

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’24] Final de vară… pe uscat

autoportret alergator final de vara motivatie

August ar fi o lună bună de umblat prin Alpi, ziua e lungă, zăpadă cea mai puțină, dar august e luna în care și concediile știu de frica reînceperii școlii, în care ecuația cu părinți lucrând și copilul încă în vacanță e plină de necunoscute, de stres și frustrări de ambele părți.

Cert e că după un concediu fain sau o vacanță într-un loc drag, în cazul nostru, Acasă, apare o perioadă depresivă, de readaptare la o realitate cu multe goluri sufletești. E greu și pentru adulți, dar pentru copii?!? Dar chiar și așa, din aproape în aproape, am reușit să strecurăm câteva ieșiri drăguțe – de asta e bine să faci bilanțul lunii, să vezi și părțile bune chiar și atunci când cele rele par să domine.

...citește mai departe ↑