[Jurnal în mișcare 08’26] la cald

cald toamna fortata brandusa august

E a cincea vară în Elveția și ca ea… niciuna. Că-n august e cald, nu miră pe nimeni, dar să experimentez la propriu valuri de căldură, adică vânt cald a cărui adiere te leșină, să văd că până și iarba „veșnic” verde înceapă să piară de pe pajiști, cum seacă una după alta toate sursele de apă, a fost ceva nu doar nou, dar și demotivant în ale mișcării.

Începusem luna bine, cu o drumeție lungă în doi, dar apoi numărul de kilometri a scăzut treptat, din tot felul de motive, unul fiind testul la germană. Tradiționalul vertical MILA s-a simțit ca o alergare de grup. Drept răcorire, am făcut progrese la înot. Finalul de lună „a scăpat turma”, ploile revigorând și motivația, nu doar natura, iar ieșirea cu cortul a fost ca o reamintire că vara s-a gătat și weekend-urile cu vreme bună sunt numărate. Iar cu haosul acesta climatic, e de evitat risipa…

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 06’26] De la zăpadă la arșiță

ghețar Aletsch

Iunie e luna când ori plouă mult și orașul devine un ceai de tei ori vine valul de căldură și vara ia prin surprindere tot ce mișcă de la 400 la 3000m. În iunie am avut parte de mult munte și am scris pe măsură. De la zăpadă la caniculă, a fost cu de toate. Evenimentul de seamă a fost venirea lui Mike și tura noastră de trei zile prin Alpi, dar și alergarea cu Ștefan a evaluat cumva întregul antrenament de anul acesta. Iulie va debuta cu o cursă pentru care sper că m-am odihnit cum trebuie. Că de pregătit… s-a gătat timpul.

Jurnalul lunar va fi așadar ceva mai aerisit, însă musai să fie prezent, să nu-mi pierd exercițiul. Ca și la alergare, perseverența, cu sau fără motivație, e cheia longevității. Ori mie-mi place să rămân eu, cu toate că nu e simplu deloc cu atâtea hobby-uri, job și familie.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 11’25] Aniversări și primele ninsori

alergare Valea Rinului

Cu excepția mea, în noiembrie le aniversez pe toate: copila, soțul, relația, blogul. Încă învăț să mă bucur de fiecare aniversare, să prețuiesc mai conștient ce am. E luna în care nu plecăm pe nicăieri, în care se simte liniștea, mai ales cea emoțională, dinaintea sărbătorilor. E luna în care îmi permit să n-am niciun plan sportiv, în care devin mofturoasă și fug de primele ninsori, de potecile alunecoase, refugiindu-mă pe lunca însorită. Noiembrie e despre adaptarea la mirosul iernii, ultimele drumeții uscate, dar și despre mobilizări pe final de an: ce mai pot drege înainte de-a accepta că a mai trecut unul?!?

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 08’25] Se mai duse o vară…

alergare solitara stil de viata

Nici măcar ultima lună a verii nu m-a săturat de vară. Prea puține zile cu soare, prea puțină căldură, iar vitamina D, cel puțin aia sufletească, nu prea s-a absorbit. Îmi pot măsura oricând energia după modul în care alerg la deal, iar cele două verticaluri au confirmat forma în scădere. Măcar am avut spor la scris, soluția mea de-a rezista pe baricade când nu știu încotro mă îndrept, când singurătatea sau neputința mă năpădesc. Evident, nu (mai) scriu despre ele, cândva, nu știu când, am renunțat să mai fiu puternică.

Cu mici excepții, nici Alpii nu au ajutat, și nu știu dacă e o coincidență sau nu, dar prima vară departe de România și de Carpați se încheie lipsită de… încheiere.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare 09’24] Toamna se numără brândușele

branduse de toamna Herbstzeitlose Colchicum autumnale

Septembrie e luna în care am fost cu Mike prin Alpi. Luna în care am scos cel mai bun timp în alergare pe zece kilometri. Luna în care am ajuns pentru prima oară în Sicilia. Între aceste momente memorabile a fost însă multă muncă, rutină de zi cu zi, oboseală, plus planificarea pe repede-înainte a vacanței de toamnă – e mult mai ușor să mergi la munte decât la mare!

...citește mai departe ↑

Pagina 123