Septembrie 2022. Am scris și-am alergat

Septembrie a fost luna liniștirii după cele trei săptămâni acasă, după concursul de la poalele Mont-Blanc-ului în jurul căruia parcă a gravitat toată vara, luna în care am scris foarte mult pe blog. Eu și Miruna ne-am reintrat în rutina vieții de Altstätten, ea a început să meargă singură la și de la grădi, iar eu m-am reapucat de germană și de… plănuit viața. Și chiar dacă am experimentat două concursuri mici, locale, marele minus ale acestei luni sunt lipsa drumețiilor în Alpi, vremea fiind cu nazuri weekend de weekend.

...citește mai departe ↑

Făgăraș Rocks! Hermeneasa SkyRace – lecție de viață, voință și… viroză

Am așteptat foarte mult acest moment, să fiu pe creasta Făgărașului, chiar și cu un număr de concurs prins la brâu, cu timp limitat de privit muchiile, vârfurile, zările.
Nu știu dacă e de la starea subfebrilă, dar am pierdut undeva pe lunga urcare spiritul competitiv cu care am recuperat, uimitor pentru mine, kilometri extra aduși de rătăcirea de la start.
Tot ce știu e că vreau să alerg chiar dacă mă simt ca într-o tură obișnuită, în afara concursului, care aici sus, credeți-mă, își pierde relevanța, sunt singură și pot chiui, cânta, întinde pe iarbă sau chiar plânge.
Și alerg ca prin apă cu niște eforturi care, spre binele meu, nu-mi ajung complet în minte, ci doar ecourile. Urechile îmi sunt înfundate la propriu și la figurat, însă fericirii tâmpe nu-i pasă.
Mă răsfăț privind culmile Făgărașilor, fiecare secundă e aici și acum cu încântarea și durerile ei, iar visul trăit anul trecut se primenește cu imagini noi. Doar că atunci parcă alergam ca vântul și ca gândul, iar acum doar cu sufletul. În definitiv, el m-a adus aici.

...citește mai departe ↑

Trail Run Chur 2022 – Eu alerg la fel pe munte, munții sunt alții

Alpi, concurs de alergare Chur trailrun

Cele mai frumoase curse sunt acelea în care m-a extaziat muntele și nu e deloc o exagerare: peisajul îmi sporește energia mai ceva ca gelurile și picioarele întrec cu mult antrenamentul. Nu mai contează că urcușul spre creste vine după deja o mie de metri urcați la foc continuu, peisajul alpin mă însuflețește de așa natură că tot corpul trage la unison, de parcă abia aș fi luat startul.

Asta am pățit și la concursul din Chur unde, pe la două mii de metri alergam ca apucata printre rododendron înflorit și lacuri oglinzi, cu nenumărate alte creste străjuind zarea, bucurându-mă de munte cu o sete de parcă n-aș mai fi văzut. Nu au lipsit nici sarea și piperul din clasicul meniu de cursă, cârceii și bonus două trânte, dar la final am concluzionat cu mulțumire că am avut o cursă bună: munte cât cuprinde, ambiție și un pic de blană la vale sosind a cincea fată la general și a doua la categorie.

...citește mai departe ↑

Gamperney Berglauf 2022 – Un vertical în Grabs

Joi am aflat de concurs de la Wendy, vineri m-am înscris, duminică am alergat. Pe 12 iunie am o cursă mai importantă în Chur și verticalul din Grabs mi s-a părut un antrenament bun, o evaluare corectă a nivelului meu actual de „pregătire”. Nu-mi mai vine să folosesc cuvinte mari precum antrenament căci după ce am văzut cu ce se mănâncă alergarea pe aici, mă cam apucă rușinea.

Când se pun la start vreo 220 de alergători te gândești că e un concurs mic, local, dar când începi să afli câteva ceva despre ei, să alergi cot la cot cu ei, realizezi că nivelul e mult superior. Și-apoi rămâi în urmă și privindu-le picioarele cum domină serpentinele asfaltate în timp ce tu abia ți le târăști neașteptat de grele, tot ce-ți mai rămâne să speri e că ultima porțiune, cea mai înclinată și singura montană, o să te readucă în cursă, nu pentru că ar mai conta în clasament, ci pentru că trebuie să-ți iei revanșa față de tine.

...citește mai departe ↑

Făgăraș Rocks! Trăirile „primei fete” la Brătila SkyRace

Acest concurs a fost mai mult o tură (ultra) rapidă decât o competiție de alergare, de aceea titlul nu e deloc exagerat în cazul meu. M-am înscris anume pentru traseu căci nu am mai fost la est de Urlea și abia așteptam să revăd Făgărașii, munții ce mă impresionează cel mai puternic din Carpați.

În afara primilor doisprezece kilometri și a ultimilor patru pe care i-am alergat mâncând pământul, restul traseului este despre omul-furnică pe muntele cel mare, despre locuri mai puțin văzute și umblate – mi-au plăcut la nebunie urcările pe hățașuri de pădurari și ciobani, cu muchii lungi peste care doar norii se revarsă în liniște urcând din căldările adânci jupuite de zăpezi, e despre peisaje și trăiri pentru care e musai să-ți faci timp, să ridici capul din iarbă, să zâmbești larg și să întinzi brațele răcorindu-te în vânt.

Pe când entuziasmul neașteptatului loc unu pălește, acest colț de Făgăraș pe care nu-l mai văzusem îmi acaparează tot mai mult amintirile pentru că efort am mai făcut și altădată, efortul se uită, dar frumusețea muntelui, cel puțin pentru mine, e unică și irepetabilă, e un privilegiu să am parte de ea, chit că se întâmplă să fiu într-o cursă.

...citește mai departe ↑