Mă simt ca o umbră bântuind holurile, ca o plantă ce nu crește-nspre lumină, ca un păianjen flămânzind pe pânza incompletă, ca un geam prăfuit pe partea unde nu bate niciodată ploaia, ca un tablou atârnat doar pentru că exista un cui, ca un om care nu cere cu voce tare.
Adevărul e simplu, fără interpretări, ca robotul din curtea vecinilor - el tunde iarba fără să întrebe încotro, fără să se simtă inutil, fără să piardă timpul. Da, adevărul e ca un robot, vrea să aleg din ceea ce există: da sau nu. Cum deschid ochii: alege! Cum deschid ușa: alege! Cum mă deschid: alege!
Și uite de-asta trag draperiile după mine, las papucii în urma tălpilor goale, mă cocoșez sub o pătură și reiau turul înăuntrului meu. Unde n-am de ales.
A nu alege este o alegere in sine. Cand pendulam prea indelungat intre alegeri, vine turnul. Turnul este un simbol folosit in tarot. El schimba totul, fara sa te mai intrebe, pentru ca Universul ti-a dat deja de ales si tu ai facut-o activ sau pasiv. Turnul inseamna cotitura, transformarea. Toti ne pomenim cu el in fata ochilor, dar putini il vad. Daca stii ca Turnul vine, vei stii ca pana vine el, tu inca ai sansa sa alegi constient. Alege dupa ce iti verifici sincronicitatile. Vezi axa inima-creier, vezi unde e conflictul. Antreneaza-ti intuitia. Goleste-ti mintea. Inchide ochii in fata unei lumanari aprinse si concentreaza-te pe miscarea flacarii, pe nimic altceva. Totul vine de la sine si ceea ce vine nu e degeaba. Anul 2023 e un an 7 – e un an al marilor transformari.
Oh, Anka, finalul descris de tine sper să mi se aplice, nu de alta, dar mai e puțin din 2023 și nu a fost prea diferit de 2022… Mai am puțin și fac doi ani de Elveția și mă ia amețeala când mă întreb, retoric, că doar retorica mi-a rămas, ce-am făcut în tot acest timp?!? Nimic…
Cred ca esti foarte dura cu tine, dar eu vad ca ai realizat foarte multe lucruri in cei 2 ani de Elvetia: ai fost acolo pentru Miruna si pentru Andrei, sustinandu-le drumul, ai invatat o limba noua, te integrezi intr-o alta mentalitate, ai sprijinit integrarea Mirunei, ai devenit un alergator mai disciplinat, mai constient de ceea ce face, mai intelept – asta e foarte important. Stiu ca lipsesc multe, stiu ca trebuie sa lucrezi la echilibru si la tine.
Câteodată, Oana, cred că tocmai asta e, nu sunt destul de dură cu mine. Abandonez luptele, dar nu și ambițiile și nu reușesc să le aliniez. Nici înainte nu stăteam bine la capitolul echilibru cu mine, iar acum… nici atât.
Foarte frumos Claudia.
Cam așa simt și eu, mă regăsesc în versurile tale.
Frumos, dar nu îmbucurător, Mihai, ci mai degrabă apăsător… Să sperăm în sentimente mai bune, mai vii, mai dinamice.
O alegere este in sine un lucru dificil. Mai ales pe termen lung cand, incepi sa te intrebi oare cum ar fi fost viata ta daca la un moment dat in viata ai fi ales altceva.
Pff, e greu și înainte să faci alegerea, e greu și după. Dar mai anapoda este că, stând și tot întrebându-te, timpul trece și nu faci alegeri pentru viitor.
Chiar invidiez robotul ăla de pe peluză, își face zilnic treaba, soare, ploaie, nu contează. Mai e tras pe dreapta din când în când, dar apoi o ia de la capăt. Un soi de viață. Mulți o au așa. Iar eu, în momentul ăsta, îi invidiez.
De multe ori predictibilitatea are farmecul ei si da, sunt de acord cu asta. Insa in privinta viitorului si a alegerilor trebuie avut in vedere ca timpul este limitat iar noi nici nu vom trai vesnic si nici tineretea noastra nu va fi eterna. Daca acum cativa ani aveai libertatea de a alege singur(a), acum este mai complicat – avem familii, copii etc. care pot avea alte viziuni in viata decat noi. Eu cred ca luxul de a putea alege singur, fara constrangeri, il poti avea doar cand esti foarte tanar.
Am avut destule momente când am avut luxul de a alege, tinerețea le-a oferit precum spui, acum le văd foarte clar, atunci cam… bâjbâiam. N-aș vrea ca, privind înspre vremurile de acum, să descopăr prea târziu ce decizii bune puteam lua, dar am fost prea ocupată cu „nevăzutul nimic”.
Of draga Claudia, sensibile si dureroase versurile tale–ca una care a trecut printr-o dezradacinare ca a ta, inteleg foarte bine ce colcaie in sufletul tau…
Cel mai dificil este cand alegerea nu-i pur a ta, ci este un drum pe care o apuci pentru ca e o chestie dictata de factori care par foarte rationali (jobul partenerului). Tu te-ai stramutat cu capul, dar inima ti-a ramas acasa, la casuta aceea de sub Tampa! Iti trimit gandurile mele bune si o imbratisare calda ( si un papanas imaginar:)).
Le primesc, îmbrățișarea, dar mai ales papanașul – zâmbesc, zâmbesc, gândindu-mă la unul 🙂