meet the sun
Mă simt ca o umbră bântuind holurile,
ca o plantă ce nu crește-nspre lumină,
ca un păianjen flămânzind pe pânza incompletă,
ca un geam prăfuit pe partea unde nu bate niciodată ploaia,
ca un tablou atârnat doar pentru că exista un cui,
ca un om care nu cere cu voce tare.
Nu-mi stă gândul la lucruri ce pot fi scrise. E cinic să experimentez tăcerea tocmai când cuvintele ar avea, poate, o însemnătate mai mare.
– Haide, asaza-te! E destul loc! O sa-ti zic prietene, daca nu ti-e cu suparare.
Sa vorbim despre lucruri neplacute creierului lenes, despre dorurile ascunse ale inimii tocmite, sa ne usture limba deloc obisnuita cu taisul cuvintelor! Si nu te uita dupa chelner, in seara asta nu bem nimic, nu fumam, nu ne uitam dupa femei si in niciun caz, nu ne conformam unul altuia. Nu servim si nu suntem serviti. Nu asteptam, nu ne grabim, nu rabdam, nu platim nota de plata decat daca avem cu ce. Am venit ca sa ramanem o vreme, poate chiar doua.
O privesc si ea ma priveste. Cat timp voi trai eu, vei trai si tu ii spun… Ea se simte flatata ca o privesc cald si ii daruiesc zilele. Ea e doar… o boala.
Cu aversiunea fata de tot ce inseamna compromis, atunci avem toate ingredientele pentru ideea de intens la feminin…