meet the sun
Mi s-a prins un fluture in par. Cum zbura el asa, caci nu stiu cum zbura, i-a placut parul meu. Si cum ma plictisisem de adierea singuratica a vantului, l-am lasat sa se aseze si s-a prins binisor. Se tine. Imi suporta miscarile bruste, dar si neclintirile lipsite de viata.
viata e o lunga asteptare a mortii, dar am putea privi ceasul mai rar…
O scrisoare de ziua tatalui si cateva amintiri ce rezista timpului. Tata lucreaza pe macara. De fiecare data cand vad macarale in zare ma gandesc la el.
Don Quijote va muri sperand, visand, luptand. Stralucirea din ochii lui va muri… ultima. Cand intunericul se va lasa peste campiile de dincolo de ferestre, campiile de dincoace de pleoape se vor deschide mai largi si mai inflorite ca oricand.
Pasii mei au ajuns din nou in Ciucas, de data aceasta intr-o tura fotografica (31 octombrie 2009).
Fiind o altfel de tura, voi scrie si un altfel de jurnal. Nu va fi un traseu al marcajelor ci unul al sufletului, nu voi povesti intamplari, nu voi masura timpul, ci doar ii voi multumi Muntelui inca o data pentru o zi a luminii si-a unui nou inceput.