Mă întreb de unde atâta grabă
fotografie realizată în 2010, iunie, Munţii Siriu
Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar parcă prea se schimbă repede dorinţele oamenilor în materie de vreme.
fotografie realizată în 2010, iunie, Munţii Siriu
Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar parcă prea se schimbă repede dorinţele oamenilor în materie de vreme.
Ce voi povesti nu are relevanţă ca poveste în sine, ci ca un exemplu de cum se întâmplă lucrurile în viaţă uneori.
Acum o săptămână nu se întâmpla nimic.
Apoi, i-am găsit un doctor potrivit mamei.
Apoi, am fost anunţată că va urma să plec în interes de serviciu vreo patru luni în Cehia.
Apoi, doctorul – doctoriţa mai bine zis – mi-a cerut să o aduc urgent pe mama căci o poate interna.
Mamă, vino la Bucureşti! Nu ştiu cum, dar până diseară să fii aici!
…
În ultima vreme, mi-am tot trăit clipa. După cum şi când am simţit, după cum am visat, după cum voinţa şi ambiţia s-au priceput a-mi domina impulsurile şi/sau chibzuinţa. În tot acest timp am ştiut că trăiesc ceea ce am aşteptat o viaţă, dar şi că restul vieţii nu-mi va fi privat de… clipele de după.
de ce trebuie să aştept până atunci
cand aş putea trăi invers?
Ce chestie imi spuneam, asta e un moment in care nu se intampla nimic, dar pe care mi-l voi aminti toata viata…