Mi s-a prins un fluture in par. Cum zbura el asa, caci nu stiu cum zbura, i-a placut parul meu. Si cum ma plictisisem de adierea singuratica a vantului, l-am lasat sa se aseze si s-a prins binisor. Se tine. Imi suporta miscarile bruste, dar si neclintirile lipsite de viata.
Parului meu ii sta bine cu el acolo. Lui ii e si mai bine. Din cand in cand se desprinde, imi zboara in jur, imi face si mai mult pe plac. Dar eu il port. Inclusiv grija. Ma tem ca intr-o zi va zbura de tot si ca voi simti un gol. Ma tem si mai mult ca nu-l voi alunga la timp.
– El nu e doar un fluture, dar parul meu, e doar par! Il pot taia orican… mai apuca sa spuna papadia…