Tata nu stie ce-i ala blog. Nici internet. Stie ca eu lucrez ceva la calculator. Ca am lasat un post onorabil de profesor titular pentru un scaun de programator, ce naiba o mai fi si ala.
Printre altele mi-a zis odata sa am grija sa nu fac virusi din-aia de care se vorbeste la televizor. I-am raspuns ca nici o sansa, ca n-as putea sa creez ceva pentru a distruge, dar nici nu i-am recunoscut ca nu as fi in stare sa fac asta. Oricum l-am asigurat ca nu fac nimic ilegal si am incercat sa-i explic ca pentru calculator sunt „sofer” si nu „mecanic” cam cum e el pentru masina.
Tata n-o sa stie niciodata ce-i ala blog. Nici nu l-ar ajuta sa stie, desi mi-ar placea sa citeasca un jurnal de-al meu. Sau macar sa se uite la poze. S-ar mira sa stie ca inca mai scriu ca pe vremea liceului cand era printre singurii mei fani, desi eu stiu ca nu ma urmarea cand ii citeam ci doar imi servea portia de atentie ceruta. Ce puteam sa vreau mai mult?
Doi oameni, asezati la masa din bucatarie, cu doua cani de vin fiert in fata, unul odihnindu-se dupa o zi de munca, altul vorbind cu entuziasm despre planuri de viitor, facultate si la final, ca bonus, ii citeam cate ceva. Tata rabda si uneori se bucura, ii simteam zambetul sincer conturandu-se pe sub mustata.
Tata lucreaza pe macara. De fiecare data cand vad macarale in zare ma gandesc la el, la optimismul lui, la seninatatea cu care incearca sa treaca peste toate. Cand vorbim la telefon aud zgomotul de fond al utilajelor din cariera, el aude zgomotul metroului, al orasului.
Se bucura cand ii spun ca sunt bine, tace cand mint prost c-as fi bine, dar nu indrazneste sa nu ma creada. Tata e omul care ma respecta pentru ceea ce sunt, desi nu stie ce (mai) sunt si e cea mai pura forma de respect pe care am simtit-o in viata aceasta din partea cuiva.
Azi am vorbit putin, cateva minute, intre doua episoade de tuse ca sa nu-mi tradez binele, i-am urat toate cele bune, l-am incurajat ca la anul va fi mai bine. A ras optimist ca de obicei, s-a bucurat ca l-am sunat asa de dimineata si m-am facut bine de la bucuria lui.
Apoi am calculat cati ani implineste. 57.
Tata, stiu ca n-ai sa citesti niciodata pe-aici, dar pustiu’ tau iti ureaza inca o data,
La Multi Ani!
La Multi Ani, ii urez si eu… 🙂
La multi ani tatalui tau (cam cu intarziere)! Am citit cu placere fiecare rand din acest post si m-am simtit ca si cand eu as fi pus acele cuvinte acolo, deoarece si la mine este aceasi situatie. Parintii m-au sustinut neconditionat si mi-au oferit totul chiar daca nu au priceput mare lucru din ce am realizat pana acum si asta ma face sa le port, la randul meu, un respect enorm.
Multumesc 🙂