time, only time

Tind sa cred ca peretii s-au alungit dintr-o data si camera s-a transformat in turn. Visele mele sunt trepte pe care urc fara prea multa energie si vointa in varful lumii.
meet the sun

Tind sa cred ca peretii s-au alungit dintr-o data si camera s-a transformat in turn. Visele mele sunt trepte pe care urc fara prea multa energie si vointa in varful lumii.
Scriam candva, acum 9 ani, intr-o prima iarna in acest oras,
Ma doare frigul pe strazi
Ma poarta cuvintele-acasa
Privesc trecatorii in ochi
Si ma ninge tacerea lor aspra
Luna atarna pustie
pe-un cer neclintit, ca o toarta
Talpile sangele-si plang
Le-am lovit in nestire de-o piatra
Copacul de langa fereastra
vegheaza cu-o privire de sticla
Lumina dinauntru e stearsa
Si-n noapte pluteste cu frica
Si intru. M-asteapta camara
Cu ganduri ramase acasa
Ma privesc intr-un colt de oglinda
Si ma ninge imaginea aspra.
Ce iarna…
Ce cantec de ninsoare frumoasa…

plecari. Sosiri. Nerabdare si frig, trezire in graba si alergare. Trenul pleaca, eu opresc timpul in loc si inghet aerul din compartiment. Cineva pleaca, cineva ramane.
David are sindromul Down. Din tacerea lui am invatat cat de neinsemnata e tacerea mea. Din primii lui pasi inteleg cat de neinsemnati sunt pasii mei.