the unnamed Forest
Eu nu vad doar un copac. Eu vad un univers.
Eu nu vad doar un copac. Eu vad un univers.
Nu e un eseu sau vreun tratat complet. E doar parerea mea de om asteptand in soare (la propriu). Dar tot va asteapta un post lung…
Prolog: duminica dupa-amiaza, intr-o camera insorita. Personajul se ridica si scrie:”Am adormit ghemuita pe…”.
Epilog: Aceasta a fost o lectie. Si un obraz zambind, imprimat ironic de dungi rosii, rosii… efemere si desigur, echidistante 😉
Un maslin are nevoie de 30 ani ca sa ajunga la maturitate si sa rodeasca. Prima maslina apare dupa 15-20 de ani si judecand dupa clima de la noi cred ca a avut nevoie de mai mult.
Pentru ca oricate trepte as urca in turn, niciodata Vantul, dar niciodata nu va fi ca acolo sus cand simti fragilitatea cu care picioarele ti se prind de pamant, cand simti trecand prin tine rauri de aer, cand si gandurile ti se desprind si capeti o luciditate stranie, o stare de extaz launtric si un sentiment numit PACE . Iata primul lucru pe care-l traiesc si care ma face sa ma intreb daca mi-as putea vinde astfel sufletul??!