Amiază în Ciucaș – drumeție cu bebe

O drumeție cu bebe în Ciucaș. Uneori, oricât ai privi, oricât ai înțelege, atingerea e o adevărată poveste.
meet the sun

O drumeție cu bebe în Ciucaș. Uneori, oricât ai privi, oricât ai înțelege, atingerea e o adevărată poveste.

S-au așternut deja câteva zile peste impresiile turei la Cabana Curmătura și sentimentul care domină amintirea ei este unul de recunoștință, pentru prietenii mei dragi ce m-au însoțit, pentru trupul ce îmi îngăduie să mă bucur de ultimele săptămâni de sarcină în stilul meu. Astfel de zile sunt dintre cele mai fericite ale vieții, zile în care nu se întâmplă un eveniment anume, ci în care te lași trăit de simpla tihnă sufletească.

Până acum văzusem Peștera de Lapte doar pe indicatoare și, nu știu din ce motiv, mi-o imaginam mică și insignifiantă. Vai mie! Și nici după ce i-am zărit intrarea nu mă așteptam la un interior generos, ce m-a făcut să regret că am lăsat frontala acasă; pusesem mâna pe ea, dar m-am gândit că nu e o tură în care să mă prindă noaptea… noaptea peșterii.

Pe fondul isteriei cu Valea Prahovei sau Transfăgărășanul bară la bară și masivele montane aglomerate, cu „munțomani” revoltați că i-a apucat pe români dragostea de munte de s-a dus naibii intimitatea conexiunii lor cu natura, iată-mă scriind din postura de turist, nu doar de om ce din fericitul an 2009 tot umblă cărările munților.

Dacă lumea titlurilor n-ar fi invadată de voite induceri în eroare, aș fi titrat un „Lacrimi pe Vânătoarea lui Buteanu”, iar multora dintre voi v-aș fi trimis gândul la cine știe ce întâmplare sumbră. Cum nu m-am pierdut cu firea, rămân la Înălțimile bucuriei și la ochii umeziți emoționați căci iată-mă – nesperată clipă! – în fața pietrei inscripționate, ridicând încă un metru deasupra celor 2507 ai vârfului, privind o mare de creste și de cețuri făgărășene cu o poftă de femeie însărcinată ce n-a prea cunoscut… poftele.