Amiază în Ciucaș – drumeție cu bebe

Drumeție cu bebe in Ciucas

Nu rezist tentației, mă aplec și îmi trec mâna peste buchetul viu colorat de Trei-frați-pătați, aparent captiv în afiniș. Simt pentru o prea scurtă clipă finețea unei petale strecurându-se prin asprimea ierbii și a tulpinilor noi de arbust. Uneori, oricât ai privi, oricât ai înțelege, atingerea e o adevărată poveste. Chiar și o drumeție cu bebe își are liniștea ei.

Info:
– traseu bandă roșie ||| ce pornește din Pasul Bratocea (DN1A) spre Vârful Ciucaș, pe Culmea Bratocea
– sistem de purtat copilul Lenny Lamb Baby Size, adecvat vârstei de 7 luni
Inspirație pe același traseu:
– tură de iarnă – drumeție pentru prieteni
– tură de toamnă – Uriașii Ciucașului

*

Muguri de brad, verde crud în vârf de cetină verde bătrân, au așteptatul gust dulce amărui și doar acele ce se împrăștie printre dinți mă asigură că nu mestec o frunză nouă de fag.

Cunosc poteca aceasta, dar cine s-ar întâlni cu un loc drag doar o dată dacă n-ar putea și altfel?!?

Pe versant, iarba înaltă face valuri în vânt, valuri în amonte, iar poteca nisipoasă pe curbă de nivel le întrerupe firesc curgerea – nimic nu e pentru totdeauna, dar nesfârșita frumusețe rămâne vibrând în amintirea ei!

Stâncile parcă s-au retras discrete în sânul vegetației, dar eu port în minte peisajul toamnei sau al iernii, când uriașii Ciucașului privesc pe de-a dreptul în ochii vântului și își mai lasă periate cojoacele încă un anotimp.

Mi-e drag să privesc zările, să calc pământul culmii, să las ochii să curgă pe firul tot mai întunecat al văilor, să caut poieni numite și nenumite, să recunosc munți vecini, să urmăresc zborul păsării negre întrebându-mă pentru a nu știu câtă oară dacă e cioară sau corb.

Mi-s dragi florile albe de merișor, clopoțeii roșii de afin, atingerea aspră a ienupărului, mi-e drag soarele când iese de după nor și norul își întinde umbra mai departe, într-un joc al nuanțelor de verde cu păduri de tot felul și goluri alpine.

Un singur pâlc de bujor înflorit și alte flori roz aruncate pe cărare pentru că au devenit inutile așa puține și pălite. Nu au fost de văzut mai multe pe această primă parte a Culmii Bratocei, deși e oficial vremea rododendronului.

Prunca doarme de ore bune în brațele mele; uneori oftează veridic de parcă ar urca pe propriile picioare, făcându-mă involuntar să zâmbesc, să mă întreb: oare ce o gândi? Doarme sau se face că doarme? Dar iată cât doarme!

Mergem până ajungem în punctul de întoarcere, neînsemnat punct, nu vârf, nu șa, nu răscruce. Un punct al nostru, al odihnei noastre, al contemplării și al liniștii. Mai am mult de lucrat cu mine: când să mă opresc din urcat pentru a-mi îngădui un picnic bogat şi-al minții şi-al sufletului?!? Că pădurea ademenește cu sunetul, poienile cu intimitatea, crestele cu înălțimea, vârful cu zările, poteca cu povestea, trupul cu cât și cum…

Și-am fost pe munte, alt munte decât Tâmpa casei mele.
Cu drag, pentru totdeauna intersecție de vânturi și de vieți, Ciucaș.

Ciucas Bratocea drumetie cu un copil
cu bebe pe munte Ciucas

4 Comentarii

  • E superb, mă bucur ca începi noi jurnale alături de fiica ta. Vă iubim mult surioara și tine-o tot așa. De abia astept urmatorul jurnal.

  • Pe potecile astea a inceput viata mea de aventurier …. de la varsta de 2 ani si pana la 22, in fiecare an, fara exceptie, mama ma aducea aici, pe potecile astea. Bratocea, Rosu, Zaganu, Ciucas etc. etc. 20 de veri, pentru 4-6 saptamani, nu faceam nimic decat cutreieram muntii, adunam 15 feluri de plante medicinale si le uscam pentru ceaiurile iernii, adunam afine, mure, coacaze, lacuste 🙂 …..
    Cu drag,
    Anca

    • 4-6 săptămâni pe vară? Uau! O întreagă vacanță pe munte, alții o petreceau la țară sau pe betonul din spatele blocului 🙂
      Ciucașul e un munte frumos (doar vântul lui nepotolit îmi cam displace), eu una nu m-am săturat de el și adevărul e că nici nu l-am umblat cine știe ce deocamdată. Mai are multe cotloane, marcate și nemarcate 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *