Articole cu eticheta chemarea marii
Când nu pot scrie sau Întoarceri la mare
Mă învârt în jurul pozelor de la mare şi unele îmi redau fidel ce-am văzut şi simţit acolo. Fotografii cu zgomot, dar e zgomotul real al lumii. Perfecţionăm aparatele, butoanele, totul, de parcă ne războim cu ceea ce ochiul într-adevăr vede.
Ca din valuri
eu la mare fac mai tot timpul nudism. păstrez costumul de baie, dezbrac sufletul. poate ar trebui să merg mai des.
PAveste rotundă
De când m-au pierdut copiii sunt cea mai fericită. Mă bruscau mereu şi nu prea ştiau să se joace. Vântul m-a trimis în mare, ăsta da noroc pe mine! Am o gaură în umărul stâng de la o furtună ce m-a izbit de stâncă, dar apa dinăuntru e puţină şi plutesc binişor. Ţin mult la aerul ce mă ţine la suprafaţă! De la o vreme algele m-au colorat cenuşie ca să mă aseamăn cu marea. Cu valurile mă joc cel mai mult, le iubesc când mă poartă în larg! Ah, sunt aşa fericită! Şi să nu uit, urăsc nisipul şi nu ştiu cum cheamă.
