De când m-au pierdut copiii sunt cea mai fericită. Mă bruscau mereu şi nu prea ştiau să se joace. Vântul m-a trimis în mare, ăsta da noroc pe mine! Am o gaură în umărul stâng de la o furtună ce m-a izbit de stâncă, dar apa dinăuntru e puţină şi plutesc binişor. Ţin mult la aerul ce mă ţine la suprafaţă! De la o vreme algele m-au colorat cenuşie ca să mă aseamăn cu marea. Cu valurile mă joc cel mai mult, le iubesc când mă poartă în larg! Ah, sunt aşa fericită! Şi să nu uit, urăsc nisipul şi nu ştiu cum cheamă.
Marea şi misterele ei :).
Chiar te asemeni cu marea. Da.
Ori n-am mai fost eu de mult la mare, ori culorile ei au devenit si mai intense si mai frumoase decat le tineam minte.
Un alt PA care trebuie apreciat la justa valoare. Citesc cu interes PA-urile postate în aceste binevenite concursuri ale lui Călin şi trebuie să accentuez asupra celor scrise de tine şi de Bogdan Onin… Această joacă a unor puţine cuvinte sau semne nu este la îndemâna oricui.
@Costea: marea nu e niciodata la fel…
@shaman: mai ales cand e in furtuna!
@Irina: lumina a fost tare faina, recunosc. Chiar n-am umblat la culori, se vede nisipul doar 😀
@Cristian: stiind cum scrii, ma onoreaza o astfel de apreciere. Ce-i drept, PA-ul de mai sus nu e e scris pentru concurs, astept sa apara urmatoarea etapa, ci il aveam scris in minte de cand am facut fotografia…
Marea Neagra chiar e albastra, pana acum nu am mai vazut-o asa 🙂
Un Pa, asa cum spunea si Cristi Lisandru, cu putine cuvinte, dar care spun mult, dar mai ales frumos! O zi minunata!
Frumos frumos.. superb!!