prietenilor de suflet
de la malul mării, de-acasă şi de departe
Doar ce ne-am întors dintr-un mic concediu (la ca cărui poveste scriu de zor :D) şi prietenii propun altă plecare: la mare, la 2 Mai!
Oh, da, vreau! dar… nu e prea repede? Mă simt de parcă aş fugi de acasă… Şi ce dacă! Marea… cum poţi refuza chemarea mării??!
Şi am plecat şi mi-au ţopăit fluturaşii în stomac de nerăbdare tot drumul!
Şi am ajuns şi era noapte şi luna era deasupra ei şi m-am auzit oftând: dulcea mea mare!
Şi am plecat să fac poze nocturne cât îmi soseau porţiile de hamsii marinate şi prăjite comandate la Micul Golf…
Am încercat să scriu şi să încarc o fotografie pe blog, dar pluginul dedicat administrării de pe mobil m-a trădat. Poate mâine! m-am consolat.
O nouă zi, aceeaşi mare.
Chiar mă plângeam că anul acesta n-am prea avut parte de maci…
Tot n-am putut posta de pe mobil. L-am închis, l-am uitat în geantă. Marea vrea s-o ţin doar pentru mine. Mă ruşinez.
Am plecat într-un loc retras unde marea e mereu liniştită şi primitoare. Am uitat de mine, am alergat spre ea, m-am aruncat în valurile ei…
Am râs, am iubit, am ascultat, am stins un dor, am reaprins altul…
La final, valurile şi apusul şterg paşii noştri… dar nu şi bucuria din sufletele noastre. Rar m-am simţit atât de bine!
În noapte marea nu se mai vede. Se aude…
fotografiile sunt superbe. A doua este preferata mea
Sunt splendide fotografiile, mai ales prima si ultima. 🙂
@Mircea, Cristi: multumesc! Mie mi-a fost greu sa aleg din ele (mai sunt cateva aici ) insa am vrut sa construiesc ceva rotund, ca o poveste, de aceea am inceput cu luna si am terminat tot cu ea…
Presimt ca a fost o poveste faina la mare, va tradeaza pe toti pinguinii fotografiile
@mike: cred ca fost ceva in aer… :”>
Distractie mare!! 🙂
Nice photos.
Mi-ai facut dor… (nu pofta :D)