Gustul MTB-ului

cu bicicleta in Padurea Comana
Mtb-ul e ca un fruct exotic de care n-ai mai mâncat niciodată şi nu ştii la ce să te aştepţi. Poate că arată cam dubios sau e mult prea colorat, poate pleci de la premiza că nu-ţi plac fructele în general şi că nu există ceva care să te poată surprinde sau poate, pur şi simplu, eşti înnebunit după fructe şi muşti din el fără rezerve. Oricum ai muşca, odată ce ai muşcat îi simţi şi gustul despre care orice ai spune după sună a… “mai vreau”!

...citește mai departe ↑

37 km. Lumea la pedale

Kilometri trec unul câte unul și când se-adună de jumătatea turei știu că o vom termina. Am tot felul de probleme cu așezatul tălpilor pe pedale, cu firele de păr ce-mi intră în ochi ca și musculițele ce joacă ping-pong între pleoape și lentile, cu ochelarii ce mi se lasă pe nas, cu înțepăturile imaginare de insecte, căci da, eu nu pot încă să mă scarpin din mers. Deja am avansat foarte mult cu mișcarea degetelor spre schimbător sau spre frână, dar cam asta e tot ce pot face.

A, mă pot totuși ridica un centimetru din șa, dar nu reușesc la toate hopurile – e mai mult pentru restabilirea confortului.

...citește mai departe ↑

Mica Evadare prin parcare

Pe când Marea Evadare se anunța cu vreo 1500 de temerari înscriși, o săptămână de ploi la activ și nămol la cote ridicate (și cursa e în desfășurare acum când scriu), eu plănuiam o mică ieșire prin cartier cu mica și neîncercata mea biclă nebotezată încă.

A plouat toată noaptea și alte ploi se anunțau în reprize, deci e momentul prielnic să ies și eu. O duminică frumoasă scoate omenii din casă, dar una închisă și cu trotuarele umede ține deoparte amatorii de plimbări, cărucioarele, puștii cu rolele, așa că e mai mult loc ca oricând pentru mine.

...citește mai departe ↑

In hol, e EA

Nu știu ce nume să-i pun. E prea devreme. Ne cunoaștem foarte puțin, mai ales că eu am băut ceva vin cât ea m-a așteptat afară cuminte. Nici nu putea altfel că era legată. Acum e acasă, în hol. Are puțin roșu, ceva mai mult negru și e mică-micuță, așa ca mine. E cadoul prietenilor mei pentru mine. V-am spus-o eu că ZIUA nu s-a încheiat…

Vor urma povești, plimbări, trasee. Va rămâne de neuitat acest moment. Prima mea bicicletă mă așteaptă în hol și mă duc în control, dar nu fără să spun tare:

PINGUINI, MULȚUMESC! >:D<

...citește mai departe ↑

Pagina 12345