Prima ieşire cu bicla
… n-a fost deloc una fructuoasă.
Obiectiv: câteva ture amărâte prin părculeţul de lângă bloc.
Starea viitorului biciclist: începător temător.
Din seria ”n-am avut bicicletă când eram mică”, la 28 de ani am învățat singură să supraviețuiesc în șa pentru câteva minute la rând. În 2011 prietenii mei Pinguinii mi-au dăruit-o de ziua mea o biclă mică, nărăvașă și roșie și astfel aventura pe două roți a început la 30 de ani. A devenit treptat o plăcere și o necesitate. Când înveți târziu înveți mai greu, dar mulțumirea e cu atât mai mare!
… n-a fost deloc una fructuoasă.
Obiectiv: câteva ture amărâte prin părculeţul de lângă bloc.
Starea viitorului biciclist: începător temător.
Nu știu ce nume să-i pun. E prea devreme. Ne cunoaștem foarte puțin, mai ales că eu am băut ceva vin cât ea m-a așteptat afară cuminte. Nici nu putea altfel că era legată. Acum e acasă, în hol. Are puțin roșu, ceva mai mult negru și e mică-micuță, așa ca mine. E cadoul prietenilor mei pentru mine. V-am spus-o eu că ZIUA nu s-a încheiat…
Vor urma povești, plimbări, trasee. Va rămâne de neuitat acest moment. Prima mea bicicletă mă așteaptă în hol și mă duc în control, dar nu fără să spun tare:
PINGUINI, MULȚUMESC! >:D<
Am facut-o si pe asta: am invatat sa merg pe bicicleta 🙂 Niciodata nu e prea tarziu ci dimpotriva, parca putina frica si prea multa minte ingreuneaza si ambitioneaza treaba in acelasi timp. M-am trezit intr-o seara cu acest avant ca primul lucru pe care il voi face in dimineata urmatoare, dupa micul dejun desigur, va fi sa merg la magazinul de inchiriat chestii pe doua roti si sa-mi iau o bicla. La intrebarea daca stiu sa merg, am raspuns simplu ca “nu!”, dar tocmai de asta ma duc. Nu m-am abatut nici o secunda de la plan, am luat cu asalt magazinul si slava Domnului ca am gasit o bicla cu ghidonul usor inclinat ca altfel slabe sanse s-o incalec. Am plecat cu ea… de coarne in directia centurii oraselului Nei Pori unde doar linistea si soarele traversau strada.