Scrisoare catre Paul

Bucuresti,
1 aprilie 2010

Draga Paul,

N-am timp sa citesc si sa comentez cat mi-as dori de des, dar cand ceva ma provoaca, originile oltenesti ma tradeaza si impulsurile ma arunca in actiune, nu intotdeauna asa cum mi-as dori insa. Nenea readeru’ mi-a dezvaluit azi OFFtatul dintre randurile tale si-am zis sa nu raman ne-spusa.

Mai Paul, cei mai multi dintre oamenii prefera sa observe spectacolul si nu sa-l traiasca. Vor ca el sa inceapa, sa-i  satisfaca si mai ales, sa se termine. De-aia au venit: sa vada si sa primeasca pentru cat au platit. 

O SAPCA aruncata trece indiferenta ochiului care nu simte vibratiile ca si tot spectacolul de-altfel, care continua si dupa caderea, doar simbolica, a cortinei. N-am inteles prea bine care-i faza cu blogroll-urile astea, dar iti simt mahnirea si oarecum o inteleg. Nu mai e nevoie sa o si cunosc, pentru ca in timp ce unii se ridica imediat, izbesc scaunul de spatar si dau repede sa plece ca sa iasa primii, altii raman sa-i spuna noapte buna sepcii ramase in asteptarea aplauzelor.

Pentru mine, blogroll-ul e un loc frumos, unde-mi pun la indemana link-urile dragi, pe care le impartasesc si celorlati cu genorozitate, in speranta ca le-o placea si lor, pe principiul: Daca am flori proaspete in vaza, nu tin vaza ascunsa in debara! Daca florile s-au uscat si apa se impute, nu asez vaza in fata musafirilor. Daca vaza e goala si nu-mi e de folos pe masa o asez intr-un colt de care nu ma impiedic prea des.

Nu vreau sa spun mai mult, iti dedic doar mini-plimbarea prin Macin din postul anterior,  si-ti urez sa nu ratezi niciuna din sepcile care raman pe adevarata baricada a scenei.

In rest, sunt bine, primavara imi prieste, ma pregatesc sa petrec Pastele pe munte, pe la apartament n-am facut nimic doar m-am gandit pe ce perete sa-mi pun prizele de catarat. Asemenea griji si preocupari, le doresc tuturor! (e de bine, sa ne-ntelegem!)

[Si-mi inchei scrisoarea brusc, ca nu-mi plac formulele de incheiere.]

Cu prietenie,

meet the Sun 😉