Privesc pământul din ghiveciul gol. L-am tot udat în ultimul timp deşi nu există încă o plantă. Când va fi să fie, vreau ca pământul acesta să fie pregătit, iar nu surprins şi inundat.
Dar dacă planta o să-şi imagineze că toată această aşteptare i se cuvine??!
Nu, planta trebuie să ştie că mai întâi a fost pământul! Mai bine seminţe. Să hotărască el puterea vlăstarelor!
Plec o vreme şi-l las singur. Simte.
– Deşertul n-ar fi pustiu de n-ar rătăci călătorul, zice.
Îl ignor, de milă, că e sterp…
____________________________
Proza Arhiscurta ~ text de 500 de caractere… fix.
1 Comentariu