Privesc pământul din ghiveciul gol. L-am tot udat în ultimul timp deși nu există încă o plantă. Când va fi să fie, vreau ca pământul acesta să fie pregătit, iar nu surprins și inundat.
Dar dacă planta o să-şi imagineze că toată această așteptare i se cuvine??!
Nu, planta trebuie să știe că mai întâi a fost pământul! Mai bine semințe. Să hotărască el puterea vlăstarelor!
Plec o vreme și-l las singur. Simte.
– Deșertul n-ar fi pustiu de n-ar rătăci călătorul, zice.
Îl ignor, de milă, că e sterp…
(Proza Arhiscurtă ~ text de 500 de caractere… fix.)