Două prietene prin Alpi – Cabana Albert-Heim și la vale spre Andermatt
După două ture în cantonul Wallis, ne-am mutat în Uri, dar tot pe partea văii unde zăpadă găsești de pe la 2500m în sus. Când scriu, e deja o săptămână de când valul de căldură a lovit și-n Alpi, însă și despre asta e muntele: adaptare la condițiile existente, pregătire pentru schimbări „din senin” și bucurie pentru ce vezi, ce experimentezi, un Carpe diem conștient. Cu alte cuvinte, când mă văd în poze cu ditamai rucsacul în spate, văd o adolescentă responsabilă (sic!), puțin plecată de-acasă, pusă pe aventuri, dar în același timp realistă și recunoscătoare.
Îmi era dor de o cabană în inima muntelui, de sentimentul pe care adăposturile din munți mi-l dau, de un loc de unde cei mai curajoși merg mai departe, iar ceilalți își promit că într-o zi o vor face și ei. Cum spune prietena mea, un loc unde se nasc planuri. Iar Cabana Albert-Heim ne-a așteptat, dincolo de spectaculoasa amplasare, cu inspirație pentru viitor.
Nu puteam avea o revelație mai potrivită pentru ultima zi. Una în care am făcut și foarte multe poze, n-am mai economisit bateria telefonului. O zi cu așteptări moderate și totuși, ca întotdeauna, s-au găsit momente speciale de pus deoparte.
